Într-un studiu facut de mine în 2009, 50% din părinţi şi antrenori declarau că tinerii devin frustraţi sau furioşi atunci când comit greşeli. Tinerii sportivi trebuie ajutaţi să treacă peste dezamăgiri şi greşeli. Copiii care nu pot trece peste frustrări şi dezamăgiri sunt susceptibili de a renunţa la sport pentru că nu mai simt bucuria activităţii.
Cerinţele prea mari pe care antrenorii şi părinţii le exercită asupra tinerilor sportivi duc la multă frustrare şi la teama de a nu greşi. Pentru a nu apărea furia sau frustrarea, mulţi antrenori recurg la întăriri negative: “Stai pe bancă dacă nu îţi poţi controla accesele de furie”. Pedepsirea copiilor pentru furia manifestată este cea mai nepotrivită metodă! Aplicarea de pedepse îi va face mai temători data viitoare pentru că se asteaptă la sancţiuni în caz de greşeală. Mai bine ne-am preocupa de ce anume gândeşte sportivul când face greşeli sau pierde.
De ce devin frustraţi sportivii?
Frustrările apar din aşteptările pe care sportivii le au despre performanţa lor. Ei caută perfecţiunea sau se aşteaptă să câştige tot timpul. Acest tip de gândire îi setează spre eşec şi dezamăgire – în special când sportivii cred că nu vor putea performa în concordanţă cu aşteptările lor. Oricum, aşteptările nerealiste sunt doar o parte din poveste. După ce comite o greşeală, sportivul devine foarte aspru cu sine: “Am făcut o prostie. Cum am putut să ratez?” sau “Nu pot să cred cum am putut greşi”.
Ceea ce urmează este un coşmar pentru părinţi şi antrenor…. Sportivul îşi va pierde luciditatea, devine furios şi adesea îşi va diminua încrederea în sine. Probabil că antrenorul îl va scoate din teren. Uneori tânărul sportiv va renunţa şi va cere chiar el schimbarea. Din cauza asta, pedepsirea sportivului pentru accesele de furie, nu ajută chiar deloc. În primul rând sportivul trebuie ajutat să îşi modifice aşteptările şi credinţele rigide, care generează o adevărată capcană a frustrărilor.
Cum ajutăm sportivii să îşi modifice aşteptările nerealiste ?
Aşteptările sunt acel “trebuie“ pe care sportivul şi-l adresează cu privire la calitatea performanţei, la statistici personale sau cum cred ei că ar trebui să îi trateze ceilalţi. De exemplu, o aşteptare comună ar fi: “Ar trebui să câştigăm uşor azi”. Acest “trebuie” generează dezamăgire sau frustrare dacă realizările nu sunt pe măsura aşteptărilor. Odată ce am identificat aşteptările sportivilor, ar fi bine ca acestea să poată fi înlocuite, lucru uşor de spus şi mai greu de realizat. De ce? Sportivii au învăţat – în multe cazuri pe parcursul a mai multor ani – că valoarea lor depinde de performanţă, statistici şi rezultat. Antrenorii de valoare caută să ajute sportivii să-şi înlocuiască aşteptările de rezultat cu obiective şi scopuri mai mici, a căror realizare depinde numai de ei.
Va urma…
Marius Crăciun,
psiholog sportiv