ISTORIC SECȚII CARE NU SE MAI GĂSESC ÎN PANOPLIA CLUBULUI
ALPINISM
Secţia de alpinism a Clubului „U” Cluj a luat fiinţă în octombrie 1971 la iniţiativa geologului Valentin Crăciun de la Institutul de Speologie şi a medicului Constantin Mititeanu. Rezultate şi trofee: numeroase locuri I – III la alpiniadele universitare; un titlu de campioană naţională prin Mezei Maria în 1975; escaladarea celor mai dificile trasee de căţărare din Cheile Bicazului, Bucegi, Piatra Craiului; două parcurgeri de iarnă a Crestei Făgăraşilor; ascensiune pe Vârful Mont Blanc (C. Mititeanu); ascensiune pe Vârful Matterhorn din Alpii Elveţieni (Alexandru Brăduţ Şerban). Alţi alpinişti evidenţiaţi: Györgyösi Nicolae (antrenor), Oros Doru, Stoica Eugen, Omar Roli, Bucur loan, Nistor Georgeta, Székely lulia, Engy Lajos, Raţiu loan, Nicoară Mircea, Szalma Alexandru, Şerban Leoca şi mulţi alţii. Secţia îşi încetează activitatea în 1983.
Prima organizare a alpiniștilor din România, inspirați de cluburi similar europene cu tradiție, a avut loc în 1936 sub numele „Clubul Alpin Român”. În 1950, în cadrul noii organizări a asociațiilor sportive după model sovietic, alpiniștii au creat și secții de alpinism pe lângă cluburile sportive. În anii 50-60 în Cluj au existat secții de alpinism pe lângă asociațiile sportive Metalul, Voința, Locomotiva, Știința, Progresul. Dar în 1970 mai exista doar o singură secție, Metalul Unirea Cluj.
Cei câțiva clujeni care ne mai cățăram, în toamna lui 1971, am adresat Clubului Sportiv „U” Cluj un memoriu, în care, aminteam de tradiţia universitară clujeană în domeniul sportului şi turismului montan, de Asociația Turistică Frăţia Munteană, inițiată în 1921 de 23 de intelectuali, 16 erau profesori universitari, printre care Emil Racoviţă, Valeriu Puşcariu, Ion Agârbiceanu, Iuliu Haţieganu, Marius Hăngănuț, George Bilașcu, Lucian Blaga, Leon Daniello, Remus Doctor şi multi alţii. Președintele Clubului U Cluj era, în anul 1971, prof. univ. Zacheu Matic, de la Facultatea de Biologie. Am avut marea bucurie ca cererea noastră să fie aprobată. Ca președinte al noii Secții de alpinism l-am propus pe prof. univ. Alexandru Savu de la Facultatea de Geografie, acceptat de conducerea clubului. Membri fondatori: Valentin Crăciun, Gyongyosi Miki, Dinu Mititeanu, Dobray Peter, Dinu Bucur, Moravek Laci, Szalma Miși – toți prin transfer de la Clubul Metalul și toți cu categoria I sau II de clasificare sportivă.
Am început activitatea cu cursuri de inițiere în alpinism, teoretice și cu aplicații practice în Cheile Turzii și în Cheile Tureni, care au atras un număr de peste 50 de studenți, dintre care cei mai mulți au continuat activitatea, participând și la inițierea în alpinismul de iarnă și apoi legitimându-se ca membri ai secției. Aceste cursuri le-am ținut la fiecare început de an universitar. Anual, am trimis câte 2-3 tineri la Școli Naționale organizate de Federația Română de Turism-Alpinism. Iar în vacanțele de vară organizam tabere de câte 8-12 zile pentru cățărare în munții Piatra Craiului și Bucegi, iar în vacanțele de iarnă în Munții Rodnei sau în Retezat.
Dintre cei peste 100 de alpiniști formați la U Cluj menționăm câteva nume: Doru Oros și Hargytai Szabolcs cu ascensiuni în Tian-Shan și Anzi, Mezei Maria a câștigat în anul 1975 titlul de Campioană Națională de Alpinism. Tot Mezei Maria, împreună cu Geta Nistor-Poliac și Szekely Iulia au câștigat titlul de vicecampioane naționale în 1976. Ghiță Pop a realizat unul dintre primele trasee de cățărare modernă din Cheile Turzii. În 20 iulie 1973, Dinu Mititeanu, atunci asistent universitar la Facultatea de Medicină, a devenit primul clujean și al 13-lea român care a urcat pe vârful Mont Blanc. Alți sportivi valoroși, cei mai mulți ajunși la categoria 1-a de clasificare sportivă: Engy Lajos, Marius Poliac, Gelu Stoica, Roli Omer, Nelu Bucur, Pataki Tibi, Tavi Bortos, Sanyi Szalma, Gaspar Istvan, Tudor Moraru, Sorin Panait, Szakacs Maria, Mariela Parciu, Toth Karcsi, Elli Walkersdorfer, Tinu Terec, Gulacsi Zoli, Neluțu Rațiu, Nelu Rusu, Ghiță Drașoveanu, Ștefan Buftea, Ghiță Popa, Gogg Oswald, Șerban Leoca, Cristi Oancea, Alexandru Brăduț Serban-”Cuxi”, Mihai Popovici, frații Bob, frații Mendel, Mirel Domșa, Ionel Ianoși, Bebe Pozdârca, Nelu Coroiu….
Alpiniștii de la U Cluj au urcat mai toate traseele dificile existente la acea dată în Carpați, în cadrul Campionatului Național: în Bucegi, Fisura Albastră, Traseul Speranței, Fisura Roșie, Fisura Mult Dorită, Policandrul, Fluturele de Piatră, Eftimie Croitoru, Hermann Buhl; în Cheile Bicazului, Armata, Santinela, Artei, de Colți, 23 August, Diana, Izvorului, Alveolelor, Arcadei, Surplombele din Padina închisă. Au efectuat ascensiuni în Tatra, premiere în Cheile Aiudului, ascensiuni de trasee si parcurgeri muchii și creste alpine iarna: Rodnei, Piatra Craiului, Făgărașului… și mulți au rămas toată viața pasionați de alpinism și munte. De exemplu, Dinu Mititeanu, acum octogenar, ne uimește mereu prin ascensiuni în Alpi unde, între 2009 și 2018, a urcat 33 dintre cele 82 de vârfuri de peste 4.000m.
HOCHEI PE GHEAŢĂ
Secţia de hochei pe gheaţă se reorganizează la Universitatea Cluj în anul competiţional 1948/49, din iniţiativa fostului mare om de sport, profesorul Nicolae Jenei. Dumnealui gira funcţia de secretar, iar ca preşedinte activa dr. Ion Birta. Antrenorul Császár Francisc avea la dispoziţie următorul lot de jucători: Tiberiu Agachi, Simion Benea, Gheorghe Demeter, Tomor B., Vili Kovács, fraţii gemeni Carli şi Aldo Million, Ion Mártonfi, Pambucol Ioan, Lőrincz I., Heintz A., Raduch E., Nagy A. În ediţia 1949/50, la campionat, au luat parte 4 echipe, iar „Ştiinţa” Cluj a terminat pe locul 1.
O performanţă deosebită se înregistrează în 1954, când „Ştiinţa” câştigă campionatul naţional, cu următoarea echipă: Sprencz II Fr., Agachi, Tőrők I, Tőrők II, Tomar, dr. Deneş, Kovács V., Császár F., Takács, Hajdu, Fenke II, Gál I. Dintre ei, Vili Kovács (jucătorul şi antrenorul de fotbal), Császár, Takács, Tőrők I şi Tőrők II fac parte din echipa naţională. Însă, terminându-şi studiile universitare, o serie de jucători pleacă, în locul lor venind alţii: Dan Stafie – de la Galaţi, Nagy Albert de la C.C.A., Botar G., Kozan I, Kozan II, Takács II, Tompos L., Dibernardo Anton, Biro A., Krasser A. Antrenor este acum fostul jucător Vili Kovács (şi fost fotbalist).
Echipa se clasează, astfel: locul III în 1955/56 şi ’56/’57, locul II în ’57/’58, locul III în următoarele două ediţii, iar în 1960/61 locul II. În lotul naţional sunt: dr. Biró, fraţii Kozan, Nagy A, Takács II Kozan A. şi Nagy A. devin maeştri ai sportului.
În 1966, secţia trece la Institutul Agronomic, după o perioadă de frământări, de renunţări şi de părăsire a echipei de către mulţi jucători de valoare. Iată loturile complete ale jucătorilor de hochei pe gheaţă care au evoluat la Cluj, între 1956-1982, când, din lipsă de fonduri materiale, echipa studenţească clujeană, cu tradiţie de peste 6 decenii, a fost desfiinţată. Antrenor jucător: Kovács (Wily) Adalbert. Lotul de jucători: Stafie Dan, portar; Sprencz Francisc; Gál Zoltán, Timár Ludovic, Pál Coloman, Dibernardo Anton, Tompos Ladislau, Takács Ludovic, Kozán Andrei, Kozán Gavril, Botár Gavril, Biró Anton, Godri Anton, Kurt Krasser, Timár Csaba, Nagy Adalbert, Radu Şerban, Csűros Stefan, Őtvős Iosif, Sántha Gavril, Scripniciuc Radu; Secretar club: Jenei Nicolae. Locul III în 1959, 1960, 1962. Locul IV în 1963-64.
Agronomia Cluj (1966-1982). Antrenor jucător: Kozán Andrei. Lotul de jucători: portari: Radu Şerban, Csőg Csaba, Lázár Attila, Roth Gheorghe; jucători: Gál Andrei, Borbáth Andrei, Texe Stefan, maestru al sportului, Nagy Adalbert maestru al sportului, Kozán Andrei, Kozán Gavril, Kollo Felix, Dénes Ladislau, Őtvős Iosif, Fogarasi Zoltán, maestru al sportului, Daniel Ştefan, Baka Andrei, Imre Ladislau, Fűlőp Attila, Tamás Alexandru, Győrgypál Kadocsa, Gegő Tiberiu, Bokos Levente, Salló Iuliu, Lajos Zsolt, Erőss Béla, Albert Gavril, Sprenc Toma. Secretar club: Kozán Andrei. Echipa este prezentă în primul eşalon al campionatului şi în anii următori, 1962-1969, ocupând poziţii onorabile în grupa valorică 1-6.
Din anul 1966, echipa va trece la nou creatul C.S.U. Agronomia. Vor apare sub culorile negru-portocaliu ale Agronomiei mulţi jucători valoroşi ce vor menţine echipa la cota pretendentelor la supremaţie, dar şederea acestor jucători la Cluj se va reduce exact la perioada anilor de studii. Locul I, seria II, divizia A: 1970-1971-1972-1976, Locul II, seria II, divizia A: 1978-1979-1980-1981. Iată câţiva din cei care între anii 1966-1982 au apărat aceste culori: Radu Şerban, L Attila, Gh. Roth, A. Gáll, F. Kollo, Z. Fogarasi, D. Ştefan, A. Baka, L Imre, A. Borbath, Şt. Texe, F. Attila, A. Tamás, T. Gegö, L. Boros, I. Sállo, B. Eröss, I. Marian, A. Lazăr, Cs. Timár, Cs. Bartha, Al. Bomher, G. Sántha, Al Toth, A. Gödri, Cs. Borsos, Gh. Eidlitz, Györgypál, Kadocsa, I. Venczel. Deşi, între timp, s-a dat în folosinţă patinoarul artificial al oraşului iar mai apoi la Clubul Sportiv Şcolar s-a înfiinţat o secţie de copii şi juniori, lotul Agronomiei, nuşi va putea întări rândurile. Din contră, de la an la an, efectivul secţiei se va restrânge numeric şi, firesc, anii din ce în ce mai grei ai supravieţuirii nu vor întârzia să apară.
Va activa o vreme în grupa a ll-a valorică şi până în cele din urmă, în 1982, se va desfiinţa. Au rămas la conducerea tehnică, din 1966, până la desfiinţare, Kozán Andrei, Nagy Albert şi Vili Covaci.
POLO
Activitatea este restrânsă, până spre 1923-1924, după care, jocul de polo se răspândeşte într-un ritm rapid în multe oraşe din Transilvania. La Cluj, Oradea, Târgu Mureş, Arad, Timişoara iau fiinţă echipe de polo ce vor da un serios impuls acestei activităţi. În anul 1925, la Cluj, existau deja patru echipe de polo: „U”, Haggibor, K.A.C. şi Victoria. Competiţiile de polo se desfăşurau împreună cu întrecerile de nataţie, ca o anexă a acestora.
Între anii 1925-1940, au loc anual campionatele regionale, unde participă, în afara echipei clujene, şi invitaţi din Tg. Mureş, Oradea, Aiud, Zalău. Pe langă înot, se organizau şi concursuri de sărituri de pe trambulină şi campionatele de polo. Începând din 1924, se organizează Campionatele Naţionale. De-a lungul anilor, Clujul a găzduit adeseori aceste campionate, la care înotătorii clujeni obţin, de la an la an, performanţe tot mai bune, cucerind numeroase titluri de campioni (Ziegler Emil, Horacsek Arthur, Pasca G., Aranyos Vasile, Ballo, Orozs G., Giurgiu, Sniaritz M., Bucur Maria, Ujhelyi I., Hecht Eva, Oros Irina, Nagy Gabriela, iar la sărituri, Tőrők Francisc şi Hanko fiind alternativ campioni).
Unul din foştii componenţi ai echipei de polo „U”, Aurel Ardelean, mai apoi antrenorul echipei pentru mulţi ani, completează cu noi date istoria sportului de polo pe apă a clubului studenţesc clujean: „Secţia de polo a Clubului sportiv universitar „Politehnica” Cluj-Napoca, este, de fapt, urmașa secţiei de nataţie şi polo a Clubului sportiv „Universitatea” Cluj-Napoca, înfiinţată în anul 1919, care ani la rând va funcţiona mai modest, până prin anul 1923, când jocul de polo începe să se răspândească într-un ritm mai rapid, cu deosebire la Cluj, Oradea, Tg Mureş, Arad şi Timişoara. La polo nu exista o competiţie separată de campionat, competiţiile de polo se disputau ca o anexă a concursurilor de înot. Începînd cu anul 1925, în Cluj activează patru echipe de polo: „U”, Haggibor, KAC şi „Victoria”.
În anul 1929, este începutul unei noi etape de dezvoltare a înotului şi jocului de polo din ţara noastră, când pentru prima dată se organizează Campionatele Naţionale de înot şi polo, titlul la polo se dispută între cinci echipe: „U”, KAC, Haggibor, Bucureşti, Tg. Mureş. Finala se dispută între „U” şi MSE Tg. Mureş, scor 5-1, rezultat care aduce Universităţii primul titlu de campioană. În 1930, Campionatele Naţionale de înot şi polo sunt găzduite de capitală. La polo, „U” este din nou campioană naţională.
În 1931, Campionatele Naţionale de înot şi polo se desfăşoară tot la Bucureşti, unde puternica echipă a lui „U” cucereşte din nou titlul suprem în următoarea componenţă: Mitică Constantinescu – portar, Tőrők, Horacsek, Ghiţă Giurgiu, Boitor, Orosz Gavril, Bilkei. Meritul acestei echipe şi succesele obţinute s-au datorat în primul rând dragostei faţă de acest joc şi de culorile clubului, deoarece nu au avut antrenor. Şi în campionatele următoare „U” îşi va păstra prestigiul cucerit, jucătorilor amintiţi, alăturându-li-se şi alţii: I. Bâra, Titus Cernăuţeanu, Rusei, Petri, Aranyossy, Vancea, Bella Iordaky, fraţii Roşianu, Olpreteanu, Arion, T. Deutsch, Gh. Galea, Ziegler, Kovács, I. Hartig, Grigore Paşca.În prim plan s-au situat portarul Mitică Constantinescu şi Gavrilă Orosz, jucători de mare valoare.
După anul 1934, efectivul secţiei va suferi modificări, iar rezultatele vor fi sub valoarea celor de mai înainte. Urmează o perioadă mai lungă antebelică în care echipa lui „U” nu mai câştigă titlul suprem la polo, deoarece o parte dintre jucători se transferă sau pleacă la studii în alte localităţi. Pe plan regional se menţine pe locuri fruntaşe. În această perioadă, la „U”, au jucat: Orosz Gavril, Bîra Ion, dr. Cernăuţeanu Titus, dr.Russei M., Petri, Szekely Tiberiu, Aranyossi Vasile, Jordaky Adalbert, Bazsa Gh., fraţii Roşianu, Ardelean Aurel, etc.”
În 28 iulie 1929, selecţionata oraşului Cluj, formată din echipa „U”, a fost invitată la festivitatea de inaugurare a ştrandului Kiseleff (azi Tineretului) din Bucureşti şi a jucat cu selecţionata Capitalei, învingând-o cu categoricul scor de 7-0, în aplauzele a mii de spectatori prezenţi la festivitate. Tradiţia jocului de polo pe apă în Cluj a fost reluată după anii războiului, astfel încât oraşul nostru a avut permanent în campionatul naţional 2-3 echipe, dând jucători echipei naţionale. Amintim, dintre cei mai valoroşi jucători, pe: Sarkadi, Aranyosi, Ardeleanu, Maxim, Danciu, Gebefűgi A., Doleanu etc.
În 1945, se organizează campionatul naţional, în luna iulie, la Cluj, unde echipa lui „U”, fiind încă în refugiu la Sibiu, nu poate participa, din lipsă de fonduri. Revenită la Cluj din refugiul de la Sibiu, unde activitatea secţiei nu a încetat, participă la Campionatele Naţionale, dintre anii 1946-1949, clasându-se pe locuri fruntaşe. Campionatul naţional: 1946 – locul IV, 1947 – locul IV, 1948 – locul IV, 1949 – locul IV.
În anul 1949, fuzionează cu echipa de polo a Universităţii Bolyai KEAC, sub denumirea de CSUC, iar mai târziu, din 1951, sub denumirea de „Ştiinţa” Cluj. Echipa de polo a anilor 1952-1958: Műller, Mayer, Bîră, Gebefűgi A., Hagea, Loghin, Vîrgolici, Erdélyi, Maxim, Bogdan, Szabo, Danciu, Doleanu, Blajec, Kincs, Cosma. În anul 1958, locul II în campionat, după Dinamo. Antrenori, în ordine: Jordáki B., Aranyóssi L., Ardeleanu A. Campionatul naţional Divizia A: 1950 – locul V; 1951 – locul V, 1953 – locul IV, 1954 – locul IV, 1955 – locul III, 1956 – locul II, 1957 – locul II, 1958 – locul V, 1959 – locul IV, 1960 – locul IV, 1961 – locul II, 1962 – locul III, 1963 – locul III, 1964 – locul III, 1965 – locul V, 1966 – locul VI, 1967 – locul VI, 1968 – locul VII, 1969 – locul VIII, 1970 – locul IX, 1971 – locul VII, 1972 – locul VI, 1973 – locul V, 1974 – locul VII, 1975 – locul X, 1976 – locul IX, 1977 – locul IX, 1978 – locul IX, 1979 – locul VIII.
În 1966, luna mai, prin desfiinţarea Clubului „Ştiinţa” Cluj, echipa de polo este repartizată de către Ministerul Învăţământului să activeze în continuare la Institutul Politehnic Cluj‑Napoca, sub denumirea de „Politehnica”. Lotul 1949-1953: Moga, Bogdan, Erdély, Bâra, Kániády, Gáll, Uleu, Ardeleanu, Loghin, Maxim, Vârgolici, B. lordaky, Muller, Negrea, Lörincz. Lotul 1953-1958: Muller, Mayer, Bâra, Gebefügy, Hagea, Loghin, Vârgolici, Erdély. Maxim, Bogdan, Szabo, Danciu, Doleanu, Zette, Blajec, Kincs, Cosma, Csiki, Ţigănuş, Urcan. Lotul 1959-1966: Czégeni, Urcan, Danciu, Magyari, Chirilă, Şt. Mihai, Bikfalvi, Zette, Nagy, Mureşan, Káry, György, Daroczi, Pécsi, Spingold, loanette, Dobariu, Bârsan, Aron, A. Tişe, D. Crăciuneanu, Vrabie, M. Pop, R. Timoc, N. Jumate.
Campionatele Naţionale de juniori I „Ştiinţa” Cluj: 1962 – locul III, 1963 – locul VI, 1964 – locul III, 1965 – locul IV, 1966 – locul III . Sportivi în loturile naţionale de-a lungul anilor:
Loturi olimpice naţionale: Szabo Alexandru, Ioanette Horea, Mureşan Emil, Győrgy Alexandru, Rus Viorel, dr. Danciu Cezar, Dobariu Radu. Loturi de tineret: Pécsi Gavril, Ioanete Horea, Daróczi Vasile, Kori Gheorghe, Doleanu Ion, Urcan Vasile, Tişe Augustin. Loturi de juniori: Dobariu Radu, Ioanette Horea, Kovács Gheorghe, Szűcs Ladislau.
ŞAH
„După al Doilea Război Mondial, odată cu eliberarea Clujului, viaţa şahistă din municipiul nostru capătă noi valenţe, apar o serie de cluburi de şah muncitoreşti (C.F.R., Grafica, Textila, Fabrica de încălţăminte, Sănătatea, Voinţa etc) care împreună cu altele (Surdo – Muţi, Speranţa Nevăzătorilor, Progresul, Ştiinţa) impulsionează un puternic şah de mase, cu o sumedenie de concursuri populare şi de tineret, cu un campionat al Clujului pe echipe, la care iau parte peste 60 de formaţii, împărţite în 4 grupe valorice. Paralel cu aceasta, începe să se înfiripe şi şahul de performanţă, reprezentat la început de studenţi, cu progrese rapide, care culminează cu cucerirea primului titlu de campion naţional, în anul 1951, de studenta în medicină Maria Albuleţ (viitoarea maestră internaţională Maria Pogorevici).
Compoziţia şahistă românească, secţia studii, este dominată de Paul Farago, care, în afară de titlurile de campion naţional, cucereşte o medalie de bronz la Olimpiada de Studii de Şah. În toamna anului 1948, se produce o cotitură a şahului clujean, schimbându-se comisia judeţeană, care până atunci îl avea ca preşedinte pe prof. Francisc Kory, cu merite deosebite de introducere a şahului la Şcoala de Orbi din Cluj, acţiune unică în ţară şi printre primele din lume. Tot el întrebuinţează, pentru învăţarea şahului şi practicarea lui de către nevăzători, un şah special, cu tabla şi piesele care se întrebuinţează şi acum. Vechea comisie punea accentul pe şahul de masă, acţiune extrem de importantă în acea perioadă, dând însă mai puţină importanţă şahului de performanţă, care făcea paşi repezi şi hotărâţi în ţara noastră. S-a ales prima comisie de şah, având ca preşedinte pe dr. Victor Malcoci. Ca secretari ai comisiei au funcţionat: Vasile Boar (1948-1950), Gabriel Petri (1950-1964), Octavian Ivan (1964-1971), şi Eugen Hang (1971-1974). Afară de cei de mai sus, au mai depus o susţinută activitate, ca membrii ai Comisiei Judeţene de Şah: Balla Alexandru, Koloman Széll, Mihai Breazu, Emilian Vasu, Adrian Buza, Iosif Szabo, Gh. Ballo, C-tin Tobă (Turda), I. Rode (Dej), Dan Gorgan.
Începând cu anul 1948, şahiştii clujeni participă cu regularitate la toate Campionatele Naţionale, obţinând o serie de succese, prin cucerirea unor titluri de campioni naţionali. Primul titlu de campion a fost obţinut, după cum am arătat mai înainte, de Maria Abuleţ la senioare (1951). Paul Farago, aproape în fiecare an, a fost campion la compoziţie (studii). Alexandru Pruneanu cucereşte titlul de campion naţional la juniori (1969) iar Margareta Juncu (1965) şi Judit Kantor (1973), pe cel de junioare. Mihai Breazu devine campion naţional la corespondenţă de două ori (1971 şi 1973) iar Margareta Juncu este în repetate rânduri campioană naţională universitară (1971-1973).
Titluri de campioni universitari au mai cucerit şi Iosif Szabo (1962) şi Carol Drozd (1964) iar Mihai Eremia a fost în trei rânduri campion naţional al nevăzătorilor. Emerich Csucsai cucereşte titlul de campion naţional şcolar (1968). Afară de aceste titluri de campioni, şahiştii clujeni mai obţin şi o serie de locuri fruntaşe în Campionatele Naţionale. Adrian Buza obţine locul II – III (1967) şi III (1968) în finalele campionatelor naţionale de seniori, Margareta Juncu locul II – III (1972) în finalele de femei, Horia Pruneanu locul II (1971), Judit Kantor locul III (1972), Elek Nagy locul III (1969), în finalele de juniori şi junioare. Horia Pruneanu, în finalele Campionatelor Naţionale Universitare (CNU), din anul 1974, se clasează pe locul III, acelaşi loc fiind obţinut de echipa mixtă a „Ştiinţei” Cluj (1965) şi de echipa masculină a Clubului Sportiv Municipal Cluj, în divizia A din anul 1971, activând permanent în prima divizie a ţării încă de la înfiinţarea ei. „Medicina” Cluj‑Napoca ia parte, în divizia B, clasându-se întotdeauna pe locuri fruntaşe. Tot un loc III a obţinut şi Codruţa Albu la finalele Campionatelor Universitare Feminine (1967), iar locul II la Campionatele Universitare Masculine, Radu Coroieru (1966).
Datorită bunelor rezultate obţinute în campionatele şi concursurile interne, şahiştii clujeni au fost selecţionaţi în echipele reprezentative ale ţării noastre, un număr de 16 clujeni apărând culorile patriei în meciurile naţionale sau în concursurile internaţionale. Aceştia sunt: Corvin Radovici, Adrian Buza (seniori), Maria Albuleţ Pogorevici, Margareta Juncu, (senioare şi corespondenţă), Paul Farago, Nicolaie Drăgan (Compoziţie), Mihai Breazu, Victor Malcoci, Eugen Hang, Elek Nagy, Dorin Oană, Horia Pruneanu, Judit Kantor, Alexandru Pruneanu (juniori), Carol Drozd (universitar) şi Mihai Eremia (nevăzători). În aceste competiţii şahiştii clujeni au obţinut şi o serie de rezultate excepţionale. Câteva dintre ele: Margareta Juncu locul I la Turneul Internaţional de la Halle – R. D. Germană (1973) şi locul III la Tuneul Internaţional de la Braşov; Horia Pruneanu locul III la Turneul Internaţional de la Bratislava (1971). Mihai Breazu şi Margareta Juncu au obţinut cele mai bune rezultate individuale în echipa ţării noastre, participantă la Olimpiadele prin corespondenţă, primul primind, datorită rezultatelor realizate, titlul de maestru internaţional la Congresul Federaţiei Internaţionale de Şah (F.I.D.E.) ţinut la Nissa în anul 1974. Margareta Juncu a câştigat toate partidele jucate la Hexagonalul din Iugoslavia în cadrul echipei noastre naţionale (1974). Maria Albuleţ-Pogorevici a făcut parte din echipa olimpică română clasată pe locul I-II la prima Olimpiadă feminină de şah pe echipe (Olanda, 1957).
Tot datorită performanţelor avute, şahiştii clujeni au obţinut titluri înalte în ierarhia şahistă şi a sportului din ţara noastră: Paul Farago – maestru emerit al sportului, Maria Albuleţ-Pogorevici – maestră emerită a sportului şi maestră internaţională, Corvin Radovici şi Mihai Breazu – maeştri internaţionali, Margareta Juncu şi Adrian Buza – maeştri, precum şi candidaţi de maeştri ca: Gabriel Simon, Iosif Szabo, Alexandru Kovács, Alexandru Pruneanu, Dorin Oană, Horia Pruneanu şi Gustav Lang. Bunele rezultate obţinute pe plan naţional şi internaţional au ca bază intensa activitate pe planul şahului de performanţă din municipiul şi judeţul nostru, precum şi turneele şi diferitele cupe disputate cu şahiştii altor judeţe.
Astfel, campionatul Clujului, prilej de ierarhizare a şahiştilor noştri fruntaşi, începând cu anul 1946, a dat următorii campioni: Adrian Buza (1959, 1961, 1963, 1965, 1966), Mihai Breazu (1953, 1954, 1955, 1960), Corvin Radovici (1950, 1951, 1952), Victor Malcoci (1957, 1958, 1964), Zaharia Boilă (1948), Gh. Balogh (1949), Valer Demian (1956), Carol Drozd (1962), Gabriel Simon (1968) şi Horia Pruneanu (1970). Şahul feminin clujean, în trecut mult în urma celui masculin, a cunoscut în ultimul timp un spectaculos salt valoric. Afară de Maria Albuleţ şi Margareta Juncu, mari valori naţionale, un grup masiv de şahiste au obţinut bune rezultate pe plan naţional. Între acestea menţionăm: Judit Kántor (încă junioară), Maria Eberlein, Elisabeta Szabo, Dorina Horotan, Veturia Topan, Klári Ferencz şi Gabriela Mazilu. Alte două şahiste (candidatele de maestru Tereza Urzică şi Adela Gesticone) au activat, o scurtă perioadă de timp, în cadrul echipelor clujene.
Odată cu înfiinţarea, în anul 1965, a „Centrului de antrenament pentru copii şi juniori”, în cadrul Clubului Sportiv Municipal Cluj (antrenor Victor Malcoci), asigurarea viitorului schimb al şahului a căpătat contur. Rezultatele obţinute până acum în cadrul acestui centru au întrecut toate aşteptările. Trei titluri de campioni la juniori: Margareta Juncu (eleva antrenorului Mihai Breazu), Alexandru Pruneanu şi Judit Kántor (ambii de la „Centrul de antrenament”), au fost încununarea muncii cu juniorii. Dar în afară de aceştia trei, şi alţi juniori de la „Centrul de antrenament” au obţinut categorii superioare de clasificare: Horia Pruneanu, Attila Furdek, Dorel Oltean, Mihail Moldovan, Adrian Cosma, Gabriela Mazilu, Emerich Csucsai şi mulţi alţii.
Trei mari competiţii pe echipe au dominat activitatea şahistă din Transilvania: „Cupa Ştefan Szabo” (cu participarea judeţelor Bihor, Cluj, Maramureş, Mureş şi Timiş), „Cupa ceor patru oraşe” (Arad, Cluj, Oradea, Satu Mare) şi „Cupa Farago” (judeţele Cluj, Iaşi, Maramureş, Mureş şi Satu Mare), ediţiile fiind organizate, prin rotaţie, de fiecare reprezentativă. „Cupa celor patru oraşe”: Cluj (1952, 1953, 1967, 1968, 1969, 1972, 1973); Oradea (1951, 1954, 1956, 1957, 1962, 1965); Arad (1959, 1961, 1963, 1971) şi Satu Mare (1955).
Apărut târziu ca secţie de specialitate în cadrul Clubului Ştiinţa, în 1962, a fost practicat şi a avut adepţi, bineînţeles, cu mult înainte de aceasta. În anii ‘40, reţinem numele studenţilor la medicină Victor Malcoci, Iacob Ciuruş, Mircea Rusu şi chiar al lui Sever Coracu, celebrul fotbalist şi atlet. Ceva mai târziu se impun atenţiei Gheorghe Melau, Ioan David, Corvin Radovici, Valer Demian, Rodica Ghişa (deasemeni studenţi). Vor confirma în mod deosebit Corvin Radovici, maestru internaţional, component timp îndelungat al lotului naţional, şi prof. Valer Damian. Este de remarcat activitatea întinsă pe o lungă perioadă de timp a doctorului Victor Malcoci, reputat jucător dar şi neobosit animator al şahului clujean. Anii ‘60 vor fi marcaţi de alte nume ce vor atinge performanţe de vârf: Nicolae Juncu, Vasile Toszt, llona Szekely, Cornelia Meşter, Vasile Jambor, Florica Petre, care vor obţine la rândul lor alte binemeritate aprecieri pentru rezultatele din concursuri.
Participând, între anii 1962-1966, la Campionatele Naţionale pe echipe, Ştiinţa ocupă locuri fruntaşe (locul al lll-lea, în camp. 1965). Echipa avea în componenţă pe Adrian Buză, Béla Soós, Emil Ungureanu, Mihai Breazu, Adela Gesticone, Maria Eberlein. În acelaşi an (1965), maestrul Bela Soós s-a clasat pe locul al lll-lea în turneul final al Campionatului Naţional individual. Alături de echipa de bază, mai activau mulţi alţi şahişti talentaţi: Carol Drozd, Dorin Oană, Florin Isac, losif Katona, Radu Coroeru, Petru Stan, Margareta Juncu, Codruţa Albu. Carol Drozd câştigă, în 1963, titlul de campion naţional universitar. Antrenorul secţiei a fost maestrul sportului Mihai Breazu.
Cele mai înalte performanţe le va obţine marea maestră internaţională Margareta Mureşan, născută Juncu. Campioană de junioare a ţării, campioană naţională universitară, campioană naţională de senioare, campioană balcanică, componentă a echipei naţionale, participantă la olimpiade şi mari turnee internaţionale, activează la Cluj până în 1973 când, absolvind Facultatea de Filologie, se mută la Bucureşti. Antrenor în această perioadă, Mihai Breazu. Secţia de şah se transferă, din 1966, la Clubul Sportiv Medicina, funcţionând aici până în 1978. Se formează şi se lansează în competiţii de performanţă alţi numeroşi studenţi: Francisc Lengyel, Dan Gorgan, Virgil Manu, Aurel Cozma, Horia Prundeanu, Liviu Toma, Liviu Olteanu, Klára Ferencz, Alexandru Prundeanu. Antrenor, Mihai Breazu, preşedintele secţiei, doctor Văleanu. Secţia de şah a Clubului Sportiv Medicina se desfiinţează în 1978.
HALTERE
„În oraşul nostru sportul halterelor are un foarte scurt trecut. După anii eliberării patriei de sub jugul fascist, un grup de tineri entuziaşti, studenţi şi muncitori, au început să practice acest sport bărbătesc. Prima secţie de haltere s-a format la Universitatea în perioada anilor 1949-1950, ca apoi să ia fiinţă o secţie la A.S.C.F.R. Cluj şi la A.S. Silva Cluj. Printre primii antrenori de haltere din Cluj, trebuie să amintim pe entuziastul Hodgea Virgil şi, apoi, devotatul Szatmári Francisc. Aceşti „antrenori pioneri”, au crescut o generaţie foarte talentată, pe scheletul lor formând apoi o şcoală clujeană de haltere, care, din an în an, a dat lotului reprezentativ elemente de valoare. În decursul anilor, secţiile au schimbat denumirile, s-au efectuat schimbări structurale. După reîntoarcerea sportivului Roman Tiberiu de la C.S. Steaua Bucureşti, în Cluj s-au format două secţii puternice: „Ştiinţa” Cluj şi C.S.M Cluj. Pe lângă această secţie, a activat şi un centru de iniţiere la A.S. Unirea Cluj.
Între anii 1963- 1968, după unificarea secţiilor „Ştiinţa” şi C.S.M., practic a rămas o singură secţie, cea a C.S.M. Cluj. În anul 1968, a luat fiinţă o secţie sindicalistă de haltere la A.S. Clujana Cluj sub conducerea prof. Jávorek Stefan, ca după doi ani să ia fiinţă o echipă de elevi la C.S.S.Viitorul Cluj, sub conducerea prof. Voicu Alexandru. Sportivii C.S.M., sub îndrumarea antrenorilor Roman Tiberiu, Cătăniciu Ion, Barabás Ludovic şi Jakab Gheorghe au reuşit să câştige ani de-a rândul campionatul republican pe echipe de juniori, nenumărate titluri şi recorduri republicane de juniori şi seniori.
Dintre performanţele sportivilor clujeni se evidenţiază în ordine cronologică următorii: Roman Tiberiu – primul maestru al sportului din oraşul nostru la haltere, multiplu recordman şi campion naţional de seniori; Fitzi Balas – descoperit de Szatmári Francisc, sub îndrumarea lui realizănd norma de maestru al sportului. Fitzi a realizat mai multe recorduri mondiale de juniori, fiind un halterofil de valoare mondială. Zakariás Anton – maestru al sportului, care într-un stupid accident de motocicletă şi-a pierdut viaţa, tânăr, la începutul carierei sale sportive. Herghelegiu Spiridon – descoperti de antrenorul Roman Tiberiu. Multiplu recordman şi campion naţional de seniori, în 1973 şi 1974, a câştigat campionatul balcanic, realizând şi recorduri naţionale absolute. Holtzer Andrei – maestru al sportului, considerat de mulţi specialişti ca un talent cu excepţionale calităţi.