Probleme de sănătate mintală la sportivii profesioniști

„A cere ajutorul este un semn de putere, nu de slăbiciune.” – Michael Phelps

De la vârste fragede spunem copiilor că trebuie să învingă. Dacă nu reușesc, le arătăm ce ar trebui să facă să câștige data viitoare. Antrenează-te în timp ce adversarul tău se odihnește, pune încă 20 de kg pe bară, joacă cu mai mare intensitate în timp ce pari mai relaxat, etc. Chiar și cei mai talentați tineri sportivi care ajung în grupa de elită, vor întâlni situații în care victoria îi ocolește… Ei vor fi uneori puternici, concentrați, rapizi, mai puțin anxioși, ceea ce îi va face să fie victorioși, dar alteori nu vor reuși decât performanțe modeste. În timpul acesta în mintea lor se cuibărește același mesaj: antrenează-te mai mult, fă lucruri în plus care te vor ajuta să reușești pentru că în sport, spre deosebire de alte domenii ale vieții, trebuie să fii numărul unu, un învingător….În timp ce sădim în mințile fragile ale tinerilor ideea că succesul depinde doar de propriile acțiuni, ei vor întâlni situații în care oricât efort vor depune, rezultatul nu va fi pe măsură. Astfel, se vor confrunta cu multă incertitudine, haos și îndoială, ceea ce va descuraja și debilita tânărul sportiv.

Chiar dacă au fost realizate multe studii pe acest subiect este dificil să spunem că incidența problemelor de sănătate mintală la sportivii de elită este mai mare decât în populația generală. Mulți ani a existat o stigmă socială atașată problemelor mintale la sportivili de elită, ele fiind interpretate ca și slăbiciune. Singurele lucruri acceptate erau cele legate de răspunsul psihologic la accidentarea sportivă.

În ultimii ani, mărturiile unor sportivi legate de probleme mintale a conferit mai mult curaj altora să ceară ajutor. De asemenea au început să fie analizate probleme cu privire la solicitările psihice în sportul de performanță și aspectele legate de tranziția de la sport la viața normală.

Primul sportiv care a vorbit deschis despre problemele sale psihologice de intensitate clinică a fost jucătorul de fotbal american Danny Frawley. După încheierea carierei sale sportive a devenit antrenor și anul trecut a murit într-un accident de automobil în condiții suspecte, ceea ce a generat discuții cu privire la o posibilă sinucidere. În ciuda faptului că există o listă lungă de sportivi care au murit în urma unor probleme de sănătate mintală, este periculos să facem generalizari. Trăim cu toții vieți diferite, avem provocări distincte la care răspundem într-o manieră diferită.

Există totuși un aspect comun în modul în care sportivii se raportează la suferință. Toți sportivii cu probleme se raportează la suferința psihică în termeni de luptă, în manieră combativă. În timp ce bolnavilor cu suferințe mintale cronice li se arată cum să trăiască, cum să se adapteze condiției lor, sportivii consideră că afecțiunea poate fi învinsă prin luptă ca și pe terenul de sport. Ei vor „lupta” cu depresia, „se vor lua la trântă” cu ea sau chiar vor dori să o „anihileze”. Prin acești termeni combativi ei presupun că o condiție care ține de sănătatea mintală este un adversar care trebuie învins. Ei nu o privesc ca o parte a naturii umane, ceva cu care trebuie să trăiască, cel puțin pentru moment.

De ce o problemă psihologică nu ar trebui privită ca un adversar cu care să te lupți și alte subiecte conexe în numărul viitor.

Dr. Marius Crăciun
psiholog sportiv

Comments

comments