Marius Crăciun - psiholog sportiv
Cercetările ştiinţifice indică faptul că sportivii au raţionamente morale diferite în competiţii faţă de viaţa de zi cu zi. Există tot mai multe dovezi că în competiţiile sportive se promovează valori morale diferite. În primul rând, sportul este separat de viaţa cotidiană prin graniţe spaţiale şi temporale. În al doilea rând, majoritatea deciziilor importante sunt în mâna arbitrilor şi antrenorilor, permiţând sportivilor să-şi nege responsabilitatea pentru acţiunile lor. În al treilea rând, regulile jocului nu permit dialogul între oponenţi sau echipele adverse. În ultimul rând există înţelegeri între competitori cu privire la reguli morale mai relaxate, distincte de viaţa de zi cu zi, aşa numitul raţionament de joc.
Agresivitate necesară
Sportivii realizează că au scopuri foarte clare şi de multe ori agresivitatea ar fi necesară pentru obţinerea victoriei. În astfel de condiţii sportivul se simte eliberat de cerinţele morale cu privire la consideraţia pe care trebuie să o aibă referitor la semeni. Sportul devine dominat de o morală egocentrică, de un raţionament de competiţie. Participarea în activităţi sportive ocupă un loc major în societate. Oamenii participă din diferite motive: sănătate, reducerea stresului, socializare, relaxare sau pentru dezvoltare caracterială. „Sportul dezvoltă caracterul” este o frază foarte des utilizată în societatea modernă. Din păcate, acest lucru nu se întîmplă în mod automat.
Tot mai multe comportamente negative
O mare problemă a sportului actual este creşterea frecvenţei comportamentelor negative şi nesocotirea principiilor morale. Diferitele modalităţi de trişare, dopajul, violenţa, desconsiderarea adversarului, au devenit lucruri comune în sportul modern. Modul în care sportivii se comportă pe terenurile de joc este foarte diferit de ce se întâmplă în viaţa reală. Unele cercetări susţin că acest lucru se datorează separării dintre jocul sportiv şi viaţa reală, iar alte studii susţin că, de fapt, sportul nu este altceva decât o oglindă a realităţilor din societate. Sportul, ca şi economia, educaţia sau războiul sunt părţi din lumea reală. Toate sunt submodalităţi ale acesteia, fiind totuşi realitatea în care trăim. Discuţiile filozofice sau teoriile care doresc să separe sportul de viaţa reală încurajează sportivii şi le furnizează scuze pentru a dezvolta comportamente nepotrivite sau lipsite de fair play. Poate dezvolta sportul trăsături pozitive de caracter? În mod cert, dar acest lucru nu se va produce din întâmplare sau noroc. Modificările caracteriale se produc atunci când antrenorii şi profesorii iau decizii conştiente privind dezvoltarea caracterială în contextul experienţelor sportive.
Marius Crăciun, psiholog