Indivizii cu probleme în controlul furiei au frecvente distorsiuni cognitive şi erori în gândire. Fiecare comportament (B), indiferent de complexitatea lui are antecedente (A) şi consecinţe (C). „Antecedentele” se referă la lucrurile care preced un comportament; ele sunt folositoare în predicţia rezultatelor şi implementarea intervenţiilor. Fiecare dintre noi are nişte „puncte sensibile”, denumite „declanşatori”, care ne provoacă. Dacă sportivul este instruit să identifice aceşti declanşatori, el va putea să aleagă o intervenţie înainte de a se angaja într-un comportament indezirabil.
Autodialog pozitiv: când un sportiv este furios, autodialogul pe care îl poartă reflectă acest lucru. Deseori, primul pas care poate fi făcut pentru a obţine controlul asupra gândurilor este folosirea unei tehnici de stopare a lor. Pur şi simplu, se spune „Stop”, după care se încearcă înlocuirea gândurilor negative cu unele pozitive. Un tânăr jucător de baschet îşi dă seama că se înfurie atunci când are de executat aruncări libere şi publicul spectator vociferează şi fluieră. În acele momente el îşi spune: „Publicul ar trebui să fie mai educat, ar trebui să se comporte în mod sportiv. Este inadmisibil ce se întâmplă”. Pentru a nu se înfuria peste măsură el încearcă să-şi modifice gândurile: „De fapt, eu nu am cum să am control asupra comportamentului lor. Una este cum se comportă ei şi alta este cum ar trebui să se comporte. Caut să mă relaxez, am exersat la antrenament o rutină care să mă detaşeze de tot ce se întâmplă în sală. Mă detaşez de situaţie şi mă relaxez, le voi arăta că nu am să intru în jocul lor.”
Ieşirea din situaţie: atunci când furia este la maximum şi te simţi că îţi pierzi controlul, cel mai înţelept lucru este să părăseşti situaţia. Un „time-out” oferă unui jucător sau antrenor şansa de a se „răcori” şi a recâştiga controlul fizic şi emoţional, luând decizia de a aborda situaţia în mod diferit. În cazul unui jucător care se confruntă verbal cu un adversar care l-a faultat, este recomandabil să plece cât mai repede de la locul în care a avut loc altercaţia, concomitent cu utilizarea unor tehnici cognitive şi de relaxare. Nu este recomandabil să se recurgă la alte acte agresive cum ar fi aruncarea cu obiecte aflate la îndemână sau izbirea pereţilor. În primul rând, focalizarea este spre readucerea calmului şi restabilirea controlului.
Rezolvarea problemelor: unii sportivi, expuşi la modele de rol violente încă din copilărie, nu cunosc o altă modalitate de rezolvare a conflictelor decât într-o manieră violentă. Mulţi specialişti consideră că oamenii care au dificultăţi în a-şi controla furia recurg la violenţă pentru că nu cunosc altă modalitate de a-şi rezolva problemele. Pentru a rezolva o problemă este nevoie să o definim în primul rând. Odată definită trebui să cunoaştem factorii care creează problema şi ce fel de intervenţii sunt necesare pentru a furniza o soluţie.
Atunci când căutăm soluţii, examinăm cât mai multe şi apoi le ordonăm după probabilitatea de a obţine succes cu ele. Încercaţi cât mai multe sugestii posibile pentru a optimiza şansele de succes. La fel de important este cine ne poate ajuta şi cum ?
Nimeni nu poate rezolva toate problemele singur. Găsiţi persoane care vă pot ajuta să vă rezolvaţi problemele, după cum voi puteţi ajuta pe alţii, şi astfel abilităţile interpersonale se vor îmbogăţi.
Evaluare şi modificare: nici o persoană nu poate face lucrurile să meargă perfect de la început. Mulţi sportivi sunt foarte autocritici în loc să-şi evalueze corect performanţa. Această doză mare de autocritică se proiectează în afară şi oamenii devin foarte intransigenţi cu greşelile celorlalţi.
Nu este uşor să schimbi o persoană, dar cu efort, în mod normal un comportament poate fi schimbat. Dacă un antrenor observă că un sportiv se minimalizează în mod constant, el trebuie să-i ofere ajutorul, oferindu-i posibilitatea să îşi modifice autodialogul şi să se focalizeze pe gânduri pozitive.
Antrenorii şi sportivii trebuie să ştie că procesul de evaluare şi modificare comportamentală include şi întăriri pentru efortul încununat de succes. Chiar dacă nu există realizări notabile, efortul trebuie răsplătit. Cercetările au arătat că alegerea unor scopuri dificil de atins şi care implică multă energie şi timp, au rată de succes mai mică decât demersul prin care scopul principal este spart în scopuri mai mici şi mai uşor de atins (Horn,2002). Acest lucru facilitează autoevaluarea, modificarea şi recompensarea pentru aceste mici evaluări şi evită continua frustrare derivată din nerealizarea scopurilor de mare dificultate care pot conduce la furie.
Exerciţiul fizic: este o foarte bună strategie de management al furiei. Un motiv pentru succesul acestei strategii este fenomenul denumit „inhibiţie reciprocă”, ceea ce înseamnă că două stări opuse nu pot apărea în acelaşi timp. De exemplu, un sportiv nu poate avea simptomele fiziologice ale furiei atât timp cât este extenuat în urma unor exerciţii fizice viguroase. Exerciţiul este un răspuns natural la trăirea de stres şi poate fi cea mai bună modalitate de a depăşi situaţiile de furie.
Dr. Marius Crăciun
psiholog sportiv