Despre Presiune (II)

anger-clipart-aggressive-behavior-837963-9532323

”O viață calmă și modestă aduce mai multă fericire decât urmărirea succesului cu o neliniște constantă.” (Einstein)

Este imposibil să-ți trăiești viața fără presiune, cheia este să-ți modulezi reacţiile, să realizezi cum te afectează, iar apoi să înveţi tehnici de gestionare emoţională. Vestea rea este că nu putem interveni asupra nivelului de presiune, vestea bună este că putem schimba modul în care reacţionam învăţând cum să devenim mai eficienți când ne aflăm sub stres. Presiunea are un puternic efect negativ asupra oamenilor, dar o parte dintre noi, (aproximativ 10% ) ştiu să o gestioneze mai bine. Chiar şi aceştia sunt afectaţi de presiune, randamentul lor având de suferit. Cu alte cuvinte, nici chiar ei nu se ridică întotdeauna la înălţimea aşteptărilor şi nu au o performanţă demnă de un supererou (deşi poate aşa pare în ochii celorlalţi).

Să încerci să faci asta, contrar logicii, adică să realizezi totdeauna  cea mai bună performanţă este o strategie necâştigătoare, chiar dacă acesta este răspunsul nostru cel mai frecvent în cazul unui moment tensionat. De multe ori tindem să ne gândim: “trebuie să arăt că merit, trebuie să-mi dovedesc calitățile”. În sport, asta creşte presiunea asupra jucătorului, care se străduiește prea mult. In psihologie, numim această situaţie, strategie de reinvestire – individul încearcă să facă faţă situaţiei, depunând un efort mai mare, ceea ce are un efect minim, pentru că de fapt, măreşte anxietatea şi stresul, ducând la rezultate mai proaste. Nu vei putea realiza o performanţă ieşită din comun atunci când te afli sub presiune. Cel mai bun lucru pe care îl poţi face este să îţi atingi randamentul maxim – nu te poţi descurca în mod miraculos mai bine decât înainte.

Din cauza efectelor negative omniprezente ale presiunii, este mai realist să te gândești că cel mai bun randament al tău este aproximativ identic cu abilitățile tale reale. Așa cum indică statisticile sportive, presiunea reduce performanța optimă. Dar în cazul unora, o reduce mai mult decât în cazul altora. Un elev slab nu-şi va depăşi aşteptările obţinând un rezultat bun la examenul de treaptă, doar în situaţia în care a fost subestimat sau insuficient motivat în timpul anilor de studiu şi a obţinut calificative care nu i-au reflectat adevăratul potenţial. Un alergător la maraton care are rezultate mediocre la antrenamente nu ar trebui să meargă la un concurs international cu aşteptarea că va face un record mondial (decât dacă s-ar dopa).

Pentru a ajunge, sub presiune, la performanţe cât mai apropiate de potenţialul maxim, aceşti oameni trebuie să renunţe la mitul conform căruia ca să ai succes trebuie să dai un randament mai bun ca niciodată atunci când eşti sub presiune. Pentru că nu reuşesc. Să crezi în mitul performanţei sub presiune nu face decât să- ţi creeze aşteptări nerealiste, să erodeze performanţa. Dacă te agăţi cu toată puterea de acest basm, ajungi să crezi că şi tu ar trebui să fii capabil să faci imposibilul în momentele de criză. Iar atunci când nu eşti capabil de asta, te vor cuprinde trăiri de natură să te tulbure, precum jena, ruşinea şi disperarea, iar acestea îţi vor face şi mai dificilă întâlnirea cu următoarea situaţie tensionată. Ducând totul la extrem, dacă tu crezi că singurul mod de a avea succes într-o situaţie presantă este să ai un randament mai bun decât ai avut vreodată până atunci – adică să fii perfect – atunci încetezi să mai ai încredere în abilităţile tale şi, mai rău, începi să faci lucruri care nu te vor ajuta să reuşeşti.

Dr. Marius Crăciun,
psiholog sportiv

 

Comments

comments