relatia antrenor-sportiv
Din informaţiile furnizate până acum apare evident faptul că trebuie luaţi în considerare atât factorii care ţin de persoana liderului, cât şi factorii care ţin de situaţie şi mediu. Un model viabil asupra liderului trebuie să conţină obligatoriu cei doi factori cât şi interacţiunile dintre aceştia. Două abordări specifice sportului sunt mai cunoscute şi în continuare le vom trata mai pe larg.
Modelul mediat cognitiv al liderului
Smoll şi Smith (1989) elaborează un model teoretic al comportamentului liderului în care înglobează variabile situaţionale, cognitive, comportamentale şi variabile individuale. Ei susţin că comportamentele antrenorilor sunt influenţate de factori situaţionali şi de contextul sportiv (nivelul competiţiei, tipul de sport, gen, etc.). Autorii sunt conştienţi că un model comprehensiv al leadership-ului trebuie să ia în considerare atât procesele cognitive cât şi diferenţele individuale.
Eficacitatea antrenorului depinde nu numai de factorii situaţionali, dar şi de înţelesul pe care îl atribuie sportivii comportamentului antrenorului. Cu alte cuvinte, atitudinea jucătorilor faţă de antrenor şi faţă de sport este influenţată de percepţia lor faţă de comportamentul antrenorului.
Pentru a reuşi să evalueze comportamentul actual al antrenorului în situaţii sportive specifice, Smoll şi Smith (1998) au elaborat un sistem de evaluare a comportamentului antrenorului. Prin acest sistem, observatorii antrenaţi înregistrează comportamentul antrenorilor în situaţiile specifice în care apare.
Autorii au clasificat comportamentele antrenorilor în comportamente reactive şi spontane.
Comportamentele reactive sunt răspunsuri la conduite specifice ale sportivilor, cum ar fi sfaturile acordate după o eroare de joc.
Comportamentele spontane, sunt cele iniţiate de către antrenor. Un exemplu de astfel de comportament ar fi încurajările pe care antrenorul le dă sportivilor când intră în teren.
Majoritatea comportamentelor pozitive ale antrenorilor pot fi grupate în trei categorii:
• întăriri pozitive (”este bună viteza, continuă în ritmul acesta”)
• instruire tehnică generală (”întinde mâna complet atunci când arunci la coş”)
• încurajări (”acum este momentul, puteţi câştiga”).
Sistemul de evaluare propus de Smoll şi Smith – (Coaching Behavior Assessment System – CBAS) este folosit cu succes în cercetările care îşi propun să studieze relaţia dintre comportamentul antrenorului şi stima de sine la sportivii de vârstă mică (Weinberg şi Gould, 2007). Utilizarea unui stil suportiv, a încurajărilor şi întăririlor, după ce survine o greşeală, duce la creşterea stimei de sine la tinerii sportivi. Rezultatele obţinute pledează pentru elaborarea unor workshop-uri pentru antrenorii care lucrează cu tineri, menite să amelioreze comunicarea pozitivă. Va urma.
Dr. Marius Crăciun
psiholog sportiv