Sportivii nu stau în genunchi

Una din cele mai obişnuite erori cu consecinţe grave în timp este să credem că eşecul este opusul sucesului. Din punct de vedere raţional facem distincţia, dar emoţional este mai greu să ne detaşăm şi considerăm de multe ori înfrângerea drept ceva inacceptabil, ceva ruşinos.

De fapt, lucrurile sunt mult mai complexe. Recompensele şi laudele vin în caz de victorie, iar pedepsele şi penalizările sunt acordate în caz de înfrângere. Mesajul este: dacă câştigi esti talentat şi ai abilităţi, dacă pierzi
eşti lipsit de calităţi şi fără valoare. În astfel de situaţii, încrederea în sine, valoarea personală au de suferit, în schimb. apar anxietatea şi neliniştea cu privire la rezultatul competiţiei. Desigur, atunci când nu mai ai  încredere în tine şi identitatea sportivă mai este un singur pas până a accepta umilinţa…

A juca pentru a câştiga este esenţa sportului de competiţie, dar dacă suntem prea preocupaţi de rezultate apare frica de eşec. Este important să câştigi cu demnitate şi să pierzi tot cu demnitate.

Adevăraţii sportivi evoluează din plăcerea jocului şi înţeleg că uneori vor câştiga şi alteori vor pierde. În loc să te umileşti în fața spectatorilor mai bine ai face un lucru normal, dar destul de dificil. Recunoaşte că adversarul tău a fost mai bun. A câştigat şi, din această cauză, merită respectul tău. Felicită-ţi adversarul, dar nu îl adula. Continuă să vorbeşti despre meci şi, în special, despre strategiile de viitor. Este primul pas pentru a învinge data viitoare.

A pierde un meci NU este umilinţă. A pierde este doar un fapt, un lucru frecvent în viaţa oricărui sportiv. Este nevoie de o nouă perspectivă asupra victoriei şi înfrângerii. Din această perspectivă o înfrângere nu este neapărat un insucces şi o victorie nu este în mod necesar un succes. Sportivul are doar un control limitat asupra rezultatului competiţiei. Din această cauză ar trebui să recompensăm singurul lucru asupra căruia există control: efortul depus, progresul individual, implicarea în joc a sportivului. Acest climat motivaţional pe lângă alte avantaje oferă sportivului premisele dezvoltării încrederii în sine şi un sens al competenţei personale care îl poate feri de gesturi umilitoare.

Marius Crăciun
Psiholog

Comments

comments