Antrenorii au o influenţă decisivă în motivarea şi educarea sportivilor tineri. Ei influenţează credinţele despre abilităţi ale copiilor, plăcerea şi motivaţia de a face sport. În orice caz, tinerii antrenori care pun victoria pe primul plan, adesea îşi exploatează sportivii, mai degrabă decât să ţină cont de interesele psihologice şi sociale optime ale acestora.
Cele mai semnificative studii privind rolul antrenorilor în dezvoltarea psihologică a copiilor au fost realizate de Ronald Smith şi Frank Smoll. Cercetările lor s-au centrat pe dezvoltarea şi evaluarea unui program numit Formare eficientă pentru antrenori (CET- coach effectiveness training) cu scopul de a îmbunătăţi deprinderile antrenorilor pentru a interacţiona eficient cu tinerii sportivi. Rezultatele lor au arătat că antrenorii formaţi după acest program au fost mai suportivi, au oferit mai multe încurajări, întăriri şi au fost mai puţin punitivi ca antrenorii nespecializaţi. În plus, copiilor antrenaţi de antrenori specializaţi le-a crescut încrederea în sine şi le-a scăzut anxietatea pe parcursul sezonului regulat, în comparaţie cu grupul de control. Studiile mai recente au arătat că programul CET ajută şi în crearea unei atmosfere pozitive şi unei coeziuni mai bune a echipei, reducând ratele de abandon în rândul tinerilor sportivi.
Relaţia antrenor-sportiv poate să influenţeze şi răspunsul psihologic al tinerilor, cum ar fi plăcerea de a face sport şi abilitatea percepută. Antrenorii au un impact semnificativ asupra dezvoltării psihologice, influenţând caracteristici precum stima de sine, satisfacţia, plăcerea şi rezistenţa la stres. Comportamentele antrenorilor care influenţează pozitiv dezvoltarea psihologică a copiilor sunt: întăririle și aprecierile contingente, încurajările după greşeli şi instrucţiuni orientate spre viitor.
Antrenorii în sportul pentru tineri ar trebui să se axeze pe dezvoltarea comportamentelor pro-sociale, cum ar fi cooperarea şi responsabilitatea şi să descurajeze comportamentele antisociale ale copiilor, cum ar fi agresivitatea sau trişatul. Hellison ne oferă un cadru de învăţare a responsabilităţii personale şi sociale prin activitate fizică şi acest lucru poate ghida pozitiv antrenarea tinerilor. El subliniază rolul relaţiei antrenor-sportiv în direcţionarea tinerilor de la iresponsabilitate la respect, implicare şi grijă. De asemenea, mai oferă strategii premergătoare cum ar fi: timp pentru consiliere, discuţii pentru conştientizare, întâlniri cu grupul şi timp de gândire.
Din nefericire, studiile care analizează antrenorii în situaţii reale de viaţă arată că majoritatea lor nu îi învaţă explicit pe jucători comportamente sociale adecvate. În ciuda aprecierii deprinderilor sociale, antrenorii se comportă în moduri care intră în contradicţie cu dezvoltarea comportamentelor sociale adecvate. De exemplu, mai mulţi autori au menţionat că anumite comportamente ale antrenorilor din timpul meciurilor sunt orientate spre victorie în detrimentul acţiunilor şi dezvoltării deprinderilor sociale ale jucătorilor. Mai mult decât atât, antrenorii pentru tineri dau prea puţine exemple de fair-play. Atunci când antrenorii pierd, devin ostili şi îşi manifestă nemulţumirile în faţa arbitrilor într-un mod diferit decât atunci când câştigă.
În domeniul sportului pentru tineri, antrenorii au un rol esenţial în orientarea tinerilor sportivi în a deveni membri autonomi ai unei echipe şi în cele din urmă oameni productivi societăţii. Din nefericire, pentru mulţi dintre tinerii sportivi, situaţiile de competiţie stimulează o schimbare a valorilor sociale şi a tiparelor morale de gândire. De exemplu, copiii au tendinţa de a considera acţiunile violente ca acceptabile şi pentru că sunt încurajate de către antrenori şi părinţi. Antrenorii din domeniul sportului pentru tineri nu ar trebui să „folosească un limbaj sau tehnici prin care i-ar putea încuraja pe jucători să separe experienţele sportive de viaţa reală”. Sportul pentru tineri ar trebui privit drept un mijloc prin care valorile sociale pot fi învăţate şi transferate în situaţii de viaţă reală.
Câteva teme de reflexie:
Gândeşte-te la propriile experienţe avute ca sportiv sau antrenor!
Ce comportamente arăţi cel mai frecvent ca antrenor?
Cum ai analiza comportamentele antrenorilor tăi din tinereţe?
Marius Crăciun,
Psiholog Sportiv