Temerile cu care nu ne confruntăm devin limitele noastre – Robin Sharma
Pentru a ajunge un sportiv de mare valoare trebuie să riști mai mult. Dar riscul este înfricoșător, generează frică. Să te expui posibilității de a nu reuși, la judecata celorlalți, să dezamăgești. Ce se întâmplă dacă depui în activitatea ta mult efort, timp, energie și totuși nu reușești? Nu numai ceilalți vor gândi negativ despre tine, dar și tu îți vei diminua stima de sine și identitatea.
Una din cele mai nefolositoare modalități de a te proteja de aceste riscuri înseamnă auto sabotare! De multe ori sportivul întârzie la antrenamente, nu studiază îndeajuns jocul adversarilor, mănâncă nesănătos își alege obiective ușoare sau gândește negativ despre el. Toate acestea sunt împotriva interesul său, diminuează încrederea, creează circumstanțe nefavorabile și minimalizează șansele de succes. Mai mult, furnizează scuze pentru pentru eșec. Fiecare mică nereușită este folosită ca o scuză pentru neîndeplinirea obiectivului principal. Auto-sabotajul înseamnă că în timp ce eșuăm în lucruri mărunte suntem protejați de eșecul total pentru că lăsăm ușa deschisă pentru a încerca din nou în viitor. Sportivul face un efort minimal pentru a face lucrurile cu suficiență și nu își asumă nici un risc pentru a deveni câștigător.
Procrastrinația este probabil cea mai comună formă de auto-sabotare. Irosește timpul și face situația mai dificilă, diminuează șansele de succes. Sportivul deși depune efort în activitate este preocupat de îngrijorări cu privire la rezultate. Să ieși din această situație presupune să reducem timpul alocat stresului anticipatoriu. Sportivul trebuie să fie foarte motivat, să se considere stăpân pe sarcina cerută, să fie într-un mediu sigur și să se simtă încrezător. Lucrând la aceste elemente, sportivul se va simți mai hotătât, mai curajos și astfel vă reuși să evolueze la potențialul lui.
Zona de confort
Opusul curajului este să stai în confort. Zona de confort este plăcută, te ține în siguranță. Ne protejează fizic de lucruri dificile, psihologic ne îndepărtează de situațiile stresante sau de anxietate. Din păcate, această stare artificială, ne face să stagnăm, încetinește dezvoltarea, previne riscurile. Cu toții am fost puși în situații deficile și nu doar că am supraviețuit, dar am avut realizări și am conștientizat că limitele noastre nu sunt cele care le-am presupus. Primul lucru pe care un sportiv care vrea să progreseze este să identifice limitele zonei de confort. În care aspecte se vede că poate să depășească zona de confort ? Ce îl împiedică să o facă? Odată ce a stabilit granițele confortului, el poate lucru împreună cu antrenorul, să depășească în pași mici granițele confortului. Cu timpul, va observa că a făcut pași uriași înainte.