Confruntările în relația antrenor-sportiv

 Confruntările în relația antrenor-sportiv

Confruntările în relația antrenor-sportiv

De obicei, confruntările sunt utilizate pentru a rezolva un conflict. Într-o confruntare vă exprimaţi direct punctul de vedere şi trăirile, invitând celelalte părţi să-şi exprime părerea, pentru a negocia o soluţie care să aducă beneficii reciproce. În situaţii sportive confruntările sunt des întâlnite şi trebuie să aveţi abilităţile de a le gestiona corect.

Iată câteva exemple de situaţii în care un antrenor ar trebui să recurgă la o confruntare:

• Aveţi bănuieli şi suspectaţi că unul din sportivii voştri şi-a agresat un coleg.

• Deciziile eronate ale arbitrului prejudiciază în mod evident echipa.

• Părinţii unuia din jucători intervine în timpul antrenamentelor şi dă indicaţii în timp ce vă desfăşuraţi antrenamentul.

• Antrenorul advers nu îşi respectă promisiunile în legătură cu numărul de jucători folosiţi în meciurile amicale.

O confruntare poate genera ostilitate dacă este condusă inadecvat. Pe de altă parte, dacă este evitată, problema nu va fi niciodată soluţionată. Cu puţin efort, vă veţi putea dezvolta abilităţi de confruntare, care vă vor ajuta în munca de antrenor şi în toate interacţiunile sociale.

Cum să utilizăm confruntarea?

Dezvoltarea unor abilităţi de rezolvare a conflictelor implică să fii asertiv, să lupţi pentru drepturile tale şi pentru lucrurile în care crezi, fără a ataca sau a denigra pe ceilalţi. Să fii asertiv presupune să-ţi exprimi gândurile, trăirile şi ideile într-un mod direct, onest şi adecvat. Iată patru paşi pentru a reuşi o confruntare de succes:

1. Gândeşte. Înainte de a ţipa la un arbitru, la un jucător sau a lua o decizie pripită, gândeşte. Oare ceea ce vei spune va duce la o confruntare de succes – adică persoana cealaltă îşi va reexamina acţiunile şi tu îţi vei realiza scopurile fără a distruge relaţia? Sau vei escalada conflictul? Dacă emoţiile sunt prea intense, nu este cel mai potrivit moment pentru confruntare. Nu lăsaţi propriile emoţii să controleze situaţia. Uneori, a întârzia răspunsul înainte de confruntare poate face diferenţa dintre un antrenor bun şi unul mediocru. De asemenea trebuie ţinut cont că a provoca confruntarea cu un sportiv în faţă coechipierilor poate produce stinghereală, ruşine sau resentimente.

2. Înţelege. Este important să priveşti situaţia din perspectiva celuilalt. Fiecare situaţie are două laturi şi atunci când vă confruntaţi cu ceilalţi, lăsaţi-i să vadă că încercaţi să le înţelegeţi poziţia.

3. Descrieţi propria perspectivă şi propriile emoţii. Exprimaţi deschis şi direct propriile perspective şi trăiri. Folosiţi „Eu” mai degrabă decât „Tu” în afirmaţii asertive. În loc să spuneţi:„Tu nu ai dreptate” sau „Mă faci să îmi pierd minţile”, mai bine ai spune „Nu sunt sigur că voi fi de acord” sau „Mă simt supărat atunci când tu …”. Se urmăreşte ca cealaltă persoană să vă înţeleagă perspectiva. Se creează o atmosferă mai deschisă care încurajează interlocutorul să-şi examineze comportamentele şi consecinţele acestora şi mai puţin să se justifice sau să se apere.

4. Căutaţi o soluţie acceptabilă. Sugeraţi schimbări sau exprimaţi interes în a genera o soluţie acceptabilă pentru ambele părţi. Comunicaţi ce aţi dori să se întâmple ca răspuns la această confruntare. Evitaţi tentaţia de a impune schimbări, pentru că cealaltă persoană se va simţi atacată. Consideraţi sportivul un partener de dialog în discutarea problemei şi încurajaţi-l să vină cu soluţii. Prea des antrenorii spun sportivilor ce trebuie făcut, ceea ce îi face să devină rebeli. Oferiţi soluţii doar atunci când ei nu găsesc rezolvări şi când sunt receptivi la mesajul vostru. Dacă consideraţi că trebuie schimbate mai multe lucruri, procedaţi gradual, concentrându-vă pe un singur comportament specific într-o unitate de timp.

Dr. Marius Crăciun
psiholog sportiv

Comments

comments