Sabina Miclea este componentă de bază a echipei de volei feminin ”U” NTT Data și a fost componentă a lotului național. Este absolventă a facultăților de Psihologie și de Kinetoterapie din Cluj.
M-am surprins gândindu-mă, în ultimele zile, de fapt întrebându-mă, dacă în goana mea către căutarea și găsirea împlinirii și fericirii a existat vreun moment în care am reușit, în mod real, să trăiesc acea stare de plenitudine, în modul în care îmi imaginam în trecut ca fiind posibil: complet și absolut. Și răspunsul meu, este că nu, nu am reușit. În momentele în care am trăit satisfacții enorme pe plan profesional, este posibil să fi existat nemulțumiri și angoase ce aveau legătură cu partea intimă, personală a vieții mele. Atunci când am avut parte de momente memorabile în planul acesta, țin minte că nu reușeam să îmi asum și să diger anumite decizii ce îmi păreau îndoielnice la momentul respectiv, pe plan profesional. Încercarea permanentă de a echilibra această balanță, și de a o face să ajungă în poziția idealizată din mintea mea, a presupus de-a lungul timpului un efort constant într-o direcție ce acum îmi pare a fi pusă sub semnul întrebării .Singura constantă de-a lungul timpului a fost starea de nemulțumire.
Visăm de multe ori la vieți ce au la bază scenarii cu caracter fantastic, care nu au neapărat de-a face cu rutina și banalitatea unei vieți „normale”. Așa e cu narcisismul, uneori își face de cap :). Cu toții căutăm probabil extraordinarul. Avem un ideal, ne dorim o viață de vis. În timp ce visăm cu ochii deschiși și „plângem” după viața pe care considerăm că am fi meritat-o, îngropându-ne în frustrări și poate chiar în regrete, realul și clipa ni se scurg printre degete. Ratăm momentul de aici și acum. Momentul imperfect și atât de puțin învăluit de strălucirea la care probabil ne așteptăm. Caracterul fantastic pare desprins din desenele animate cu care am crescut, din filmele cu happy end ce constat că ne-au păcălit. Ne-au păcălit, în sensul că ne-au prezentat o parte a poveștii. Cea idilică, magică, de început. Magia există în fiecare dintre noi. Și tot noi suntem aceia care decidem ce cantitate din acest praf magic presărăm peste fiecare clipă a vieții noastre. Cu siguranță că am adorat aceste povești, dar constat acum că e posibil să mă fi împins spre traiul într-o „bulă”.
Astfel, de multe ori mă surprind că sunt supărată pe destin. Poate cu toții simțim la un moment dat că am fi meritat mai mult. Puteam mai bine. Dacă nu procedam la un moment dat într-un moment dat, credem că lucrurile ar fi stat altfel. Și e posibil să nu ne înșelăm, chiar deloc. Dar în goana și nemulțumirea aceasta, uit de multe ori, ratez complexitatea lucrurilor, frumusețea lucrurilor aparent banale ce alcătuiesc viața. Existența zilnică. O cafea în compania unei persoane foarte dragi, un apus privit de pe balcon, un punct spectaculos reușit într-un meci pierdut, o îmbrățișare de grup cu fetele în terenul de volei, acestea sunt micile minuni, micile miracole ce nu întâlnesc lumina reflectoarelor, nu ajung la „faima” meritată.
În acest moment, pot să scriu aceste cuvinte, sunt plină de emoții, inima îmi bate în piept. Parcă nu e rău, nu? Deloc. Este uneori mai mult decât suficient.
Sabina Miclea
Psihoterapeut și componentă de bază a echipei de volei feminin ”U” NTT Data Cluj