Mă numesc Andrei Onac și împreună cu colega mea, Melania Vărzaru am efectuat un stagiu de practică întins pe câteva săptămâni la secția Culturism și Fitness a Clubului Sportiv Universitatea Cluj. Fiind studenți la psihologie, am dorit să aflăm mai multe despre psihologia din spatele unui corp sculptat și lupta de cele mai multe ori mentală care produce un asemenea rezultat.
Majoritatea discuțiilor au avut loc cu domnul Văsuț, unul din antrenorii oficiali la secția de culturism al clubului, mod prin care dorim să îi mulțumim pentru timpul și deschiderea acordate. De asemenea dorim să îi mulțumim domnului Ovidiu Vasu, directorul Clubului Sportiv Universitatea Cluj, fără de care această experiență nu putea avea loc.
Cadru general
Principalul aspect al culturismului este faptul că este un sport individual, ceea ce înseamnă că deși poți dispune de un antrenor care să te îndrume, ești pe cont propriu în 90% din situații. Succesul sau eșecul, forma bună sau mai puțin bună, progresul sau plafonarea îți revin ție ca și responsabilitate. Un paradox interesant este faptul că tu ești persoana care trebuie să te susțină cel mai mult și de asemenea tu ești cel mai mare inamic al tău, persoana care îți poate facilita câștigul sau persoana care te poate sabota.
Stilul de viață
Stilul de viață al unui culturist poate fi văzut ca fiind unul destul de spartan de către o persoană din exterior. Mesele relativ stricte, care trebuie luate la intervale regulate de timp și într-un număr crescut , antrenamentele care devin aproape sfinte în program și prioritizarea odihnei și recuperării pot elimina unele distracții din program, distracții aproape caracteristice unei vieți ,,normale”. Acestea pot îndepărta sportivul de un stil de viață considerat obișnuit. Am înșirat câteva din dificultățile întâlnite în discuțiile cu câțiva din sportivii înscriși la această secție. Viața socială are de suferit din cauza particularităților acestui sport, fapt ce poate afecta un adult tânăr precum sportivii care au stat cu noi la discuții. Suportul social joacă un rol important în reușita lor, suport din partea familiei, grupului de prieteni sau chiar a partenerului romantic, care în unele moemnte pot simți că nu sunt valorizați sau prețuiți.
Motivația și disciplina joacă un rol vital în acest sport care necesită multă dedicare. Majoritatea sporturilor se desfășoară în sala de antrenament. Culturismul depășește granițele sălii și însoțește sportivii peste tot : în alimentele pe care aceștia le consumă, în special în perioada de pregătire, perioadă de o importanță monumentală în rezultatul de pe scenă, în timpul pe care aceștia îl alocă pentru recuperare, nopțile pierdute cu prietenii ne-fiind o opțiune și în general un orar bine definit care să le faciliteze o performanță cât mai bună.
Perioada de pregătire
Din fericire, perioada de pregătire de dinaintea unui concurs are o durată medie de 6-12 săptămâni în funcție de forma curentă a sportivului. Menționez din fericire deoarece este perioada cea mai stresantă atât din punct de vedere fizic cât și psihic. Perioada de pregătire presupune un aport alimentar scăzut, adică un nivel de energie redus semnificativ, restricție care se intensifică în timp în raport cu apropierea competiției. Intensitatea antrenamentelor va rămâne relativ asemănătoare, îngreunată de nivelul redus de energie, fapt ce va afecta sportivul și din punct de vedere psihologic. Sportivii au raportat o stare letargică și iritabilitate crescută, lucruri care pot îngreuna și mai mult aspectele de socializare.
Pe plan personal, pregătirea poate aduce și o aparentă stare de insatisfacție. O dată cu aportul alimentar scăzut, nivelul de grăsime corporală scade, dar poate scădea într-o oarecare măsură și nivelul masei musculare, fapt ce îl va face pe sportiv să simtă că pierde tot progresul acumulat în perioada premergătoare începerii pregătirii. De asemenea, progresul în greutățile folosite la antrenamente va fi momentan oprit sau dimpotrivă, sportivii vor scădea în forță musculară din cauza nivelului scăzut de energie. Deci această perioadă, însoțită de lipsa energiei fizice, iritabilitate crescută și în general resurse mentale afectate ( de exemplu incapacitatea de concentrare în sarcini relative simple) pot aduce multe frustrări sportivului și îi pot îngreuna procesul, de aceea un suport social consistent poate fi cheia unui performanțe crescute.
Filosofia antrenoratului
Antrenorul joacă de asemenea un rol vital în tot acest proces. Își asumă și funcția de psiholog de multe ori, motivând sportivii și ajutându-i să treacă peste blocaje și dificultăți. Acesta dispune de experiența necesară pentru a putea relaționa cu diferite tipuri de sportivi cu personalități diverse, colaborare fără de care rezultatele pot avea de suferit. Antrenorul ajunge un exemplu și în multe cazuri aproape un alt părinte pentru sportivi, îndrumându-i și ghidându-i în aspecte cu beneficii care depășesc performanța sportivă, o transpunere a disciplinei sportive în viața de zi cu zi.
Este important ca antrenorii să aibă o filosofie de viață și de antrenorat bine conturată, un set de valori pe care le transmit mai departe sportivilor despre tot ce înseamnă victorie, eșesc, progres și fair-play, o viziune sănătoasă despre lume și lumea sportului care să ridice sportivii.
Concluzii
Culturismul este o artă dură la prima vedere, un stil de viață ce necesită un anumit tip de mentalitate care este esențial pentru a atinge performanța, dedicare, perseverență și sacrificii, un întreg proces. Cei care ajung să iubească procesul sunt cei care vor ajunge la un nivel înalt de satisfacție personală, comparat cu cei care vânează titluri și medalii, fără să evolueze ca persoane.