Eșec și glorie

 Sabina Miclea este componentă de bază a echipei de volei feminin ”U” NTT Data și a fost componentă a lotului național. Este absolventă a facultăților de Psihologie și de Kinetoterapie din Cluj.

Sabina Miclea este componentă de bază a echipei de volei feminin ”U” NTT Data și a fost componentă a lotului național. Este absolventă a facultăților de Psihologie și de Kinetoterapie din Cluj.

Sezonul competițional s-a încheiat într-un mod foarte diferit de cel în care ne-am fi dorit să încheiem această perioadă, atât de dificilă, din toate punctele de vedere. A fost un an plin de provocări pentru mine. Dacă mă gândesc la partea profesională, la cariera voleibalistică, în acest moment nu simt că a fost un eșec total, nu învălui în mintea mea tot acest context într-o ceață a dezamăgirii, fără să fiu capabilă să nuanțez acest rezultat și să identific părțile mai puțin dramatice.

Există un cumul de factori care au făcut ca lucrurile să ajungă aici. Menționasem în textele anterioare faptul că mi se pare absurd să încercăm să găsim unicii și principalii vinovați, deși fiecare component al acestei echipe poate să ofere o explicație personală pentru acest deznodământ și în definitiv, mi se pare firesc să fie așa. Simt că este un moment propice pentru o regrupare. Este un nou început. Acest duș rece poate să ofere șansa unui nou plan. Poate că a fost nevoie ca „lucrurile să se distrugă” pentru a renaște într-un alt mod. Cred că este nevoie să fie stabilită modalitatea în care se dorește ca această echipă să renască.

Dacă am fi rămas pe prima scenă a voleiului românesc, cu toții am fi fost extrem de încântați. Însă am fost departe de a reuși acest lucru. Poate că în cazul acela, anumite lucruri ar fi rămas neanalizate, ar fi fost mușamalizat și ar fi rămas cumva în umbra rezultatului și al obiectivului îndeplinit. Indiferent de rezultat, oamenii cu care am lucrat, au devenit o parte constantă a vieții mele. Am muncit mult, având același obiectiv. Sunt recunoscătoare pentru momentele frumoase, dar și pentru cele dificile, în care am reușit totuși să rămânem împreună și am încercat prin umor, autoironie, să ne găsim resursele pentru a încheia această etapă dificilă.

Am încercat cu toții să facem lucrurile să funcționeze, însă nu am reușit. Asta nu anulează implicarea, efortul depus, și orele petrecute în sală. Acest moment nu consider că ne definește și ar fi interesant de constatat că aceste provocări și momente de tristețe sunt ciclice, se repetă, apar constant în viețile noastre, indiferent de modul în care se manifestă. Ar fi păcat să rămânem blocați și să nu reușim să îl exploatăm pe acesta, așa dezamăgitor cum este el.

Consider că este nevoie de o restructurare a echipei, la toate capitolele. Privesc cu mare curiozitate spre viitor și mi-am propus să îmbrățișez tot ceea ce îmi va oferi. Mi s-a confirmat încă o dată, deși este greu de acceptat, că multe lucruri sunt înafara controlului nostru, oricât de mult ne-am împotrivi și am strânge din dinți. Provocarea este să descopăr modul cel mai potrivit pentru mine de a reacționa și de a mă comporta având în vedere împrejurările.

Va mulțumesc tuturor celor cu care am împărțit aceste momente. Aveți un loc în inima mea!

Sabina Miclea
Psihoterapeut și componentă de bază a echipei de volei feminin ”U” NTT Data Cluj

Comments

comments