Incertitudinea face parte, incontestabil, din viețile noastre, ideea aceasta având ca side-effect anumite stări de anxietate, teamă și senzația că ne aflăm permanent într-o stare de tensiune și că acționăm din ce în ce mai des sub presiune.
O dată cu începutul noului an este posibil ca mulți dintre noi să fii întocmit liste, pentru a ne seta mult mai clar noi obiective, pentru a ne motiva să acționăm într-o anumită direcție într-un mod mai organizat și mai eficient. Acesta este un lucru bun din punctul meu de vedere, pentru că astfel avem parte de o ierarhizare și o structurare a priorităților și dorințelor noastre. Adevărata noastră provocare și luptă interioară este legată, cred eu, de toleranța la frustrare de care fiecare dintre noi dispune într-o anumită măsură și de conștientizarea faptului că anumite rezultate pozitive la care am putea ajunge pot fi atinse și depind de un cumul de factori, mulți din aceștia fiind înafara controlului nostru.
Și noi, membrii echipei de volei din care fac parte, ne-am setat un anumit obiectiv, nu neapărat la începutul acestui an calendaristic ci mai degrabă la începutul sezonului competițional. Bineînțeles, șansele ca îndeplinirea obiectivului să se materialize există și sunt mari de altfel, însă incertitudinea ne va însoți până în momentul în care se vor disputa meciurile și atunci vom ști ce rezultate am obținut. Evenimentele sportive în care presiunea este mare provoacă anxietate pentru că niciodată nu știm cu exactitate care va fi rezultatul.
Dacă incertitudinea este captivantă atunci când ești observator, ea nu mai este la fel de distractivă când te afli în mijlocul acțiunii și e nevoie să te responsabilizezi. Cortizolul este un hormon important când vine vorba despre modul în care reacționăm sub presiune. Unul din efectele lui principale are legătură cu abilitatea de a gândi și de a ne accesa memoria. În cazul acesta, producția de testosteron este suprimată iar în absența acestuia, avem tendința de a ne concentra în mod selectiv pe aspectele negative ale situației. Ne e teamă de multe ori. Devenim paranoici și ne putem amplifica foarte ușor negativismul.
Pentru omul preistoric, era un avantaj faptul că privea mediul înconjurător ca pe o continuă amenințare, pentru că așa și era. În felul acesta ei erau precauți, au reușit să supraviețuiască și evoluția a devenit posibilă.
Revin puțin la cortizol, acest hormon atât de important în contextul unei situații stresante. El este responsabil pentru activarea reacției de tipul „luptă, fugi sau încremenește”. În timpul unui meci extrem de important pe care de exemplu îl vom disputa, eu și colegele mele, unele dintre noi la un moment dat, este posibil să experimentăm una dintre aceste reacții. Bineînțeles că nu vom fugi din teren, dar dacă cumva instinctul și creierul nostru se vor seta în acest mod, întreaga prestație va fi profund afectată și influențată.
În situațiile însoțite de o stare de înaltă tensiune, simțim de multe ori că un posibil eșec sau succes se află în mâinile noastre. Acest simț al răspunderii, care se dezvoltă pe bună dreptate de altfel, ne poate face să începem să ne gândim la eșec sau la umilirea socială ce îl precedă, ceea ce ne poate face să ne pierdem capacitatea de a ne concentra asupra sarcinii pe care o avem de îndeplinit. Gestionarea situațiilor de genul acesta reprezintă o provocare, este un lucru dificil, este nevoie să cunoaștem aceste aspecte pentru a înțelege ce ni se întâmplă în acele momente, iar mai apoi prin utilizarea anumitor tehnici și prin exercițiu, bineînțeles, să ne dezvoltăm abilitatea de a funcționa la o capacitate din ce în ce mai crescută.
Voi aprofunda mai mult acest subiect, în materialul de săptămâna viitoare.
Sabina Miclea
Psihoterapeut și componentă de bază a echipei de volei feminin ”U” NTT Data