Perioada post competițională este una interesantă. Pe lângă bucuria care vine la pachet cu libertatea de a face lucruri pe care nu am reușit să le realizez în timpul sezonului, de multe ori mi se întâmplă să resimt o lipsă de sens.
Fiind obișnuiți într-un anumit ritm, alert de obicei, această liniște mult așteptată și mult dorită, abilitatea de a o trăi așa cum consider că merit, devenea o provocare. De multe ori am citit materiale în care apărea ca prim sfat important, ca sportivii de performanță să nu facă o pauză totală de la efortul fizic mai mare de 2 săptămâni, pentru că masa musculară scade dramatic și se va pierde întreaga pregătire.
Sunt de acord că felul în care se pregătește un sportiv va deveni felul și modalitatea în care acesta se va prezenta în competiție și că este firesc să se responsabilizeze pentru asta. Însă în urma unui sezon istovitor atât psihic cât și fizic, consider că am putea să ne alocăm o perioadă de odihnă, de deconectare de la exterior și conectare la interior și la nevoile ce poate nu au fost satisfăcute la un moment dat pentru că nu erau prioritare.
Abilitatea de a-mi face un program așa cum simt eu că am nevoie, ideea de a integra mișcarea și sub alte forme, activitățile care îmi aduc plăcere și care nu au legătură cu sportul practicat de obicei, toate acestea au devenit extrem de valoroase și tind să le acord o atenție din ce în ce mai sporită poate pentru că am realizat că atunci când cineva este în burn out, rezervorul de energie este secătuit. Și dacă mă simt în felul acela este responsabilitatea mea de a-mi asigura resursele pentru a-mi continua viața în modul în care îmi doresc.
Performanța este o sursă de traumă atât fizică, cât și psihică, încercarea de a-mi depăși constant limitele este un mod de viață până la urmă. Este interesant să descopăr ce există dincolo de aceste lucruri într-un mod conștient și compatibil cu nevoile pe care am descoperit de mult că există în interiorul meu, dar pe care poate nu am avut curajul să le explorez și să le hrănesc.
Uneori este suficient să fiu, pur și simplu, fără a fi orientată către un scop, un rezultat, fără a aștepta să trag linia de final și să analizez rezultatele. Blândețe, blândețe, blândețe, multă blândețe.
Sabina Miclea
Psihoterapeut și componentă de bază a echipei de volei feminin ”U” NTT Data Cluj