Gânduri (9) – de Sabina Miclea

 Sabina Miclea este componentă de bază a echipei de volei feminin ”U” NTT Data și a fost componentă a lotului național. Este absolventă a facultăților de Psihologie și de Kinetoterapie din Cluj.

Sabina Miclea este componentă de bază a echipei de volei feminin ”U” NTT Data și a fost componentă a lotului național. Este absolventă a facultăților de Psihologie și de Kinetoterapie din Cluj.

Ca și continuare la articolul de săptămâna trecută, cel despre fericire, m-am gândit să răspund la o altă serie de întrebări care e posibil să apară în mintea noastră, uneori. De data aceasta au legătură cu ideea de eșec.

Ce anume înseamnă să eșuezi? Ce reprezintă acest termen și concept care de multe ori este o sursă de angoasă și anxietate? Nu neapărat el, cât frica de acesta. Succesul și eșecul sunt doi termeni în jurul cărora gravităm întreaga noastră viață.

Felul în care ne raportăm la aceste lucruri ar trebui să fie diferit pentru fiecare dintre noi. Un om pare că eșuează atunci când nu reușește să atingă nivelul impus de anumite așteptări sau când se află în imposibilitatea de a obține satisfacția și rezultatul pe care și l-a setat ca scop înaintea inițierii unei acțiuni sau a unui plan.

Doar că eu consider că este ușor să ne lăsăm păcăliți în cazul în care nu am clarificat ce reprezintă ideea succesului și bineînțeles a eșecului pentru noi, și ne schimbăm constant perspectiva în funcție de ceea ce se întâmplă și se cere din exterior.

De exemplu: Targetul meu pentru această săptămână este să câștig meciul cu echipa cu care ne vom confrunta în weekend. Toată săptămâna, echipa se antrenează și se pregătește pentru a reuși să obțină acest rezultat. Totuși, să zicem că se întâmplă să nu câștigăm partida. Acesta este un eșec, nu? Este posibil să ne fi dezamăgit atât pe noi, cât și staff-ul, conducerea clubului. Nu am reușit într-adevăr să ne atingem obiectivul. Contează foarte mult felul în care ne raportăm la această situație. Și contează ce alegem să extragem și să ducem cu noi mai departe din acest context.

Este posibil, la nivel personal, eu să fi experimentat o anumită reușită pe care aș putea să o conștientizez și să o folosesc în viitor, în meciul următor, sau într-o altă situație viitoare din viața mea. Este posibil să fi reușit spre finalul seturilor să fiu mai lucidă decât eram de obicei, de exemplu. Aceste detalii pot să pară neimportante în comparație cu greutatea obiectivului ratat. Se poate să fi dobândit ceva totuși, ceva pentru care munceam, care mă frustra sau poate ceva cu care mă luptam de multă vreme.

Privind rezultatul final pare a fi, da, un eșec, ținta a fost ratată. Dar dacă decidem, putem vedea dincolo de suprafață. Efortul nostru, implicarea, emoțiile pe care e posibil să le fi gestionat într-un mod diferit, acest parcurs, aceste trăiri, nu au cum să reprezinte o pierdere. Am reușit să duc lupta mea cu mine. Rezultatul este secundar în acest caz pentru că de multe ori depinde și de alți factori care de multe ori sunt înafara controlului nostru.

Și aici nu încurajez o anumită deresponzabilizare, doar punctez faptul că putem să începem să conștientizăm că de fapt cea mai mare ratare este tocmai frica de eșec. A-ți fi frică, a rămâne blocat, fără a îndrăzni să faci tot ce ține de tine asumându-ți riscul și știind că uneori nu va ieși așa cum îți dorești.

Vom fi dezamăgiți de multe ori. Teama de a trăi, de a experimenta, teama de a fi expuși, răniți, judecați. În felul acesta experimentăm de fapt un eșec, doar că de multe ori nu privim astfel lucrurile. Există decizii pe care le-am luat și alegeri pe care le-am făcut care pentru multe persoane din jurul meu le-au catalogat ca fiind un eșec. Însă eu nu am văzut și nu am simțit în felul acesta.

Fiecare dintre noi se bazează pe un anumit sistem de valori și credințe. Și este firesc să fie așa. Încercarea de a satisface foarte multe cerințe și de a ne mula după acestea reprezintă într-adevăr un eșec pentru că ne ține captivi într-o continuă goană pentru validare, acceptare și aprobare, lucruri care nu ne satisfac pe deplin aproape niciodată, golul nostru interior este rareori umplut de aceste elemente.

În final, rămânem tot cu noi, deciziile, gândurile noastre și atunci este posibil să avem nevoie de o anumită limpezire a felului în care vedem noi lucrurile. Ar fi frumos și liniștitor ca fiecare dintre noi să decidă ce reprezintă succesul și eșecul pentru el însuși și să îndrăznească să acționeze în concordanță cu aceste concluzii personale. Este foarte posibil să ne simțim mai liberi și mai curajoși.

Comments

comments