Gânduri (6) – de Sabina Miclea

 Sabina Miclea este componentă de bază a echipei de volei feminin ”U” NTT Data și a fost componentă a lotului național. Este absolventă a facultăților de Psihologie și de Kinetoterapie din Cluj.

Sabina Miclea este componentă de bază a echipei de volei feminin ”U” NTT Data și a fost componentă a lotului național. Este absolventă a facultăților de Psihologie și de Kinetoterapie din Cluj.

Un subiect pe care l-am analizat în ultima perioadă și care mi se pare extrem de interesant este relația dintre minte și corp și bazându-mă pe niște experiențe personale am vrut să împărtășesc unele gânduri legate de acestea. Prima noastră senzație de bine și de calm absolut este posibil să o fi experimentat cu toții în momentul în care mamele noastre ne-au îngrijit și iubit, siguranța cu care ele au făcut acest lucru transmițându-ne sentimentul de unitate al ființei, astfel fiindu-ne asigurate integrarea minții cu corpul.

În felul acesta copii fiind, ne-a fost permis să ne dezvoltăm și să ne exprimăm emoțiile într-un mod sănătos și am învățat să le trăim într-un mod sigur și plin de sens. Desigur, uneori acest proces este posibil să fie perturbat, iar atunci efectele nu vor întârzia să apară și o vor face de multe ori în moduri neașteptate și de cele mai multe ori în feluri care la prima vedere par de neînțeles. Este bine cunoscută expresia „ești ceea ce gândești”.

Eu am să punctez faptul că felul în care ne simțim fizic și starea în care se află corpul nostru este strâns legată de felul în care experimentăm emoțiile și de felul în care suntem obișnuiți să ne raportăm la exterior în funcție de acestea. De multe ori avem anumite dureri care nu pot fi explicate din punct de vedere medical. Atunci este posibil să devenim furioși și chiar frustrați pentru că avem impresia că noi chiar facem tot ce ne stă în putință pentru a avea un stil de viață cât mai sănătos: încercăm să ne hrănim corespunzător, ne hidratăm, ne odihnim și mai ales în cazul nostru, al sportivilor, consumăm fel și fel de suplimente alimentare care să ne ajute să ne susținem organismul în perioadele dificile. Toata această atenție și această protecție este benefică și ar fi ideal să facă parte din rutina noastră de zi cu zi.

Dar ce se întâmplă cu afecțiunile și bolile, durerile care apar și sunt nejustificate? Ce facem cu propriile noastre gânduri, îndoieli, întrebări care reușesc uneori să fie toxice și să ne rănească și ne pot chiar îmbolnăvi? Atunci când corpul încearcă să ne transmită ceva, cum se explică faptul că de multe ori alegem să ignorăm acest lucru? Poate că aceste dureri care de multe ori nu au nicio legătură cu cele din perioadele de suprasolicitare din perioadele competiționale sau cele în care susținem un efort uriaș din punct de vedere fizic, reprezintă maniera prin care corpul nostru încearcă să ne transmită ceva, poate un mesaj.

Poate suntem mult prea obosiți, poate e momentul să ne îndreptăm atenția spre interior, poate e momentul să ne punem anumite întrebări și să înțelegem ceva iar mai apoi să îndrăznim să și facem ceva în acest sens. Poate să reprezinte modalitatea prin care organismul nostru își trasează propriile limite, pe care uneori simțim că nu le mai avem. Vrem mai mult și mai mult, știm că se poate să fie mai bine și mai bine, dar nu luăm în calcul starea de saturație în care ne putem trezi, stare care de multe ori extenuantă fiind, este greu de abandonat. Poate pentru că dacă am îndrăzni să ne oprim, nu am ști exact ce să facem cu noi, cu gândurile noastre și ar trebui să începem să luăm astfel decizii care să ne fie benefice, lucru care paradoxal, este extrem de dificil, cel puțin pentru mine a fost, de multe ori.

Toată lumea își dorește libertatea, dar aceasta este neapărat responsabilă și asumată. De multe ori în timpul verii, când nu desfășuram antrenamente cu echipa și programul nu îmi era organizat în funcție de acestea resimțeam un gol. Eram liberă teoretic, de ce nu mă puteam bucura așa cum mi-aș fi dorit să o fac? Poate pentru că aveam atunci timp liber pentru a reflecta, pentru a sta cu mine și gândurile mele, lucru care deși sună profund și relaxant, nu este confortabil de multe ori. Din cauza aceasta este posibil să preferăm haosul, fuga, agitația și astfel ne pierdem în tumultul vieții cotidiene.

Igiena emoțională mi se pare la fel de importantă ca cea fizică. Dacă am făcut astăzi duș, nu mă pot aștepta ca peste 3 zile să fiu la fel de curată și fresh dacă nu repet procedura între timp, nu? La fel este și în cazul emoțiilor și gândurilor noastre. O emoție sau un gând care ne supără o perioadă lungă de timp, o pierdere dureroasă sau o amintire chinuitoare, toate acestea dacă rămân neanalizate și nu suntem capabili să găsim modalitatea de a le înțelege și apoi de a exprima felul în care ne fac să ne simțim, este foarte posibil să ducă în timp la apariția unor simptome.

Partea dificilă mi se pare că de multe ori nu știm de unde să începem, realizăm că poate avem o problemă, simțim că ne macină ceva, dar nu putem să identificăm sursa acesteia. Am simțit și eu acest lucru în momentul în care am intrat în procesul terapeutic care a durat câțiva ani buni. Nu puteam să îmi exprim suferința altfel decât prin lacrimi la început, știam că ceva nu e bine, starea mea de sănătate îmi transmitea acest lucru. Doar prin răbdare și prin intermediul acelei relații profunde pe care am legat-o cu terapeuta mea am reușit să îmi dau voie să explorez treptat aspectele problematice și am reușit să încep să mă înțeleg și să mă vindec.

Acest proces de auto cunoaștere și explorare durează toată viața, nu consider că se poate ajunge în punctul în care nu a mai rămas nimic de studiat și aprofundat. Dar cu cât vom începe mai repede să facem acest lucru cu atât ne va fi mai ușor să înțelegem ceea ce se întâmplă înăuntrul nostru, de ce se întâmplă aceste lucruri și vom reuși să găsim răspunsuri la întrebări pe care înainte nu am fi îndrăznit să ni le punem și vom deveni suficient de atenți și grijulii, astfel încât să reușim să ne ascultăm corpul, și să ne minunăm de tot ceea ce face pentru noi.

Comments

comments