Gânduri (10) – de Sabina Miclea

Libertatea, ce lucru minunat! Eu asociez ideea libertății cu copilăria mea, perioada când țin minte că eram extraordinar de spontană, naturală, fără filtre, bariere și prejudecăți. Fetița aceea există în continuare în interiorul meu, e foarte vie și încă se simte în felul acela. E nevoie doar să învăț să o ascult și să o bag în seamă când vrea să îmi comunice ceva.  Aceste lucruri se schimbă de-a lungul anilor și conștientizarea acestor schimbări m-a determinat să scriu despre aceste lucruri.

Ce înseamnă să fim liberi? Eu sunt liberă? Libertatea ne-o poate oferi cineva din exterior sau este ceva ce ține exclusiv de interiorul fiecăruia dintre noi?

Citisem o carte cu ceva timp în urmă, este vorba despre „Fuga de libertate” a lui Erich Fromm, sociolog și psihanalist. Această carte mi-a schimbat într-o mare măsură perspectiva pe care o aveam asupra acestui concept și m-a făcut să mă întreb dacă eu chiar sunt o ființă liberă. Și nu, nu eram, în acel moment. Revenind puțin, ideea de bază a cărții este aceea că omul zilelor noastre este tentat să își cedeze libertatea anumitor regimuri chiar dacă este posibil sa devină în acest fel o marionetă. Beneficiul există totuși și constă în acel sentiment de apartenență și chiar de siguranță. O idee la care putem reflecta este aceea de a vedea cum ne-am putea conștientiza și activa resursele pentru a deveni mai autonomi în gândire.

Libertatea implică o anumită responsabilizare pe care de multe ori noi nu o asociem în mod spontan și natural cu acest concept. În timpul sezonului competițional eram tentantă să dau vina pe programul de antrenamente, organizare, schimbările de ultimă oră care interveneau uneori, pentru lipsa mea de libertate și lipsa capacității de a face ce vreau, ce aveam chef în acele momente. Ei bine, când sezonul se încheia și teoretic aș fi putut să îmi organizez timpul cum doream și să nu mai depind de alte persoane îmi amintesc că eram foarte iritată de multe ori. Nu eram mulțumită. Era nevoie ca eu să port întreaga responsabilitate pentru timpul meu și mă trezeam din nou victimizându-mă, deși aparent obținusem ceea ce doream, nu? Libertatea. Dar nu e chiar așa. Este mult mai simplu să plasezi totul în exterior și să proiectezi propria neputință pe cei din jur. De ce să fiu eu de vină pentru modul în care mă auto limitez, când pot să fie alții, right? Faptul că o lungă perioadă de timp mi-am asociat libertatea cu o dată din calendar, o persoană, o idee sau un eveniment mi se pare în acest moment lipsit de sens. De ce să ne facem asta? De ce să așteptăm o anumită zi ca să ne dăm voie să trăim? La ce ne ajută această nesfârșită amânare? De ce să port cea mai frumoasă rochie abia la evenimentul de anul viitor, sau parfumul preferat doar la o ocazie specială? De ce să nu o fac acum?

Libertatea de a fi este în fiecare dintre noi. Pentru mine a fost un lucru extraordinar să descopăr acest lucru. Doar eu pot să îmi permit să fiu liberă. Este o decizie pe care o putem lua în momentul în care suntem pregătiți. Dar putem încerca să fim pur și simplu așa cum suntem acum, poate speriați, furioși, descurajați apropo de contextul pandemic. În timp ce totul pare că se duce de râpă, noi continuăm să existăm. În momentul în care am fost aduși pe lume eram liberi, senini și cei din jur ne iubeau pentru simplul fapt că eram vii. Eram niște bebeluși iubiți fără un motiv concret. Nu așteptau nimic în schimb de la noi, simplul fapt că existam era suficient. Poate cei din jur nu ne mai pot oferi asta, au intervenit așteptări, suferințe, frustrări și dezamăgiri și așteptarea noastră ca cei din jur să ne ofere din nou aceste lucruri ne poate condamna la o suferință inutilă din punctul meu de vedere.

Consider că este nevoie de un anumit grad de autonomie și de perseverență față de felul în care îmi construiesc viața, de exemplu. Dacă mă voi raporta la mine în acest mod, mă voi conecta mai ușor cu cei din jurul meu, voi fi capabilă să inspir și să mă las inspirată, voi reuși să fiu mai prezentă în relațiile cu ceilalți oameni. Libertatea are de-a face foarte mult cu propria noastră identitate și cu ideea că este nevoie de prezența noastră în propria noastră viață, pentru a ne sprijini, salva și construi. Poate cei din jur și-ar dori să ne salveze, dar pot oare?

Poate suntem în incapacitatea de a controla felul în care se desfășoară lucrurile din jurul nostru, dar asta nu înseamnă că nu suntem liberi, viața în sine este nepredictibilă și limitată ca și durată de timp. Suntem liberi în momentul în care alegem singuri și în mod asumat felul în care reacționăm la ce se întâmplă în jurul nostru.

Comments

comments