Fiecare sportiv în cariera lui a trăit momente de mare presiune. Pentru unii, stresul situațional nu afectează performanța. Dar pentru majoritatea, aceste situații pot duce la blocaje, când este prea multă presiune.
Un tip de situație care duce des la blocaje este atunci când apar prea multe rutine în joc, automatisme, pase, aruncări care dau sportivului timp să gândească. Este vorba de situații cum ar fi: un serviciu de set sau meci, sau o lovitură liberă. Sunt tot felul de situații în care jocul încetinește și începi să te gândești asupra consecințelor.
Timpul acordat gândirii afectează performanța
Să ai timp să gândești, vei spune, este un lucru bun. Totuși, cercetările din psihologia modernă a sportului au demonstrat că timpul acordat gândirii afectează performanța. Pe scurt, sportivii se blochează pentru că încearcă să controleze excesiv situația. Fac acest lucru pentru că se îngrijorează cu privire la ce vor spune ceilalți, se gândesc la importanț competiției și la consecințele unei eventuae greșeli. Ei se îngrijorează pentru că performanța este importantă și pentru că miza este una mare.
Este ceva natural pentru oameni, pentru că suntem setați să identificăm diferite pericole din mediu și o situație de mare presiune este exact un astfel de lucru. Îngrijorările noastre activează mintea conștientă pentru a controla mișcările, mușchii, pentru că ea percepe situația ca fiind de maximă importanța pentru noi și ne dorim să preluăm controlul. Este exact motivul pentru care ne blocăm – paralizie prin analiză. Apare atunci când dorim să controlăm prea mult o sarcină care este bine consolidată în ariile motorii subconștiente.
Memoria de lucru
Atunci când învățăm o nouă sarcină sau abilitate folosim memoria de lucru. Ea este forța cognitivă de care avem nevoie să efectuăm actvitățile pe care dorim să le învățăm. De exemplu, în baschet, sportivul care învață aruncarea la coș primește o serie de indicații de la antrenor: “ține mingea în priză asimetrică, în dreptul pieptului, palma mâinii care execută aruncarea se află înapoi şi puţin sub minge etc”.
Sunt zeci și zeci de elemente ale abilității care trebuie învățate pentru a executa mișcarea corect. Fiecare indicație suplimentară necesită utilizarea memoriei de lucru și multă atenție pentru a asimila multitudinea de elemente.
Cu timpul (și mult antrenament) lucrurile se așează, mișcările devin mai integrate în procesele interne ale creierului, iar memoria de lucru nu mai este necesară pentru a executa corect abilitatea. Aceste deprinderi complexe sunt înmagazinate în memoria procedurală – care are ca suport structuri neuronale cum ar fi nucleul bazal și ariile motorii. Aceste regiuni operează independent de cortexul prefrontal, zona conștientă a creierului nostru care este responsabilă de memoria de lucru. Așa se explică de ce oamenii nu trebuie să se gândescă cum să umble sau să pedaleze – sunt lucruri care sunt deja automatizate. Aceste abilități sunt engramate în memoria subconștientă și nu mai necesită atenția memoriei de lucru pentru a fi inițiate.
Totuși, de ce controlul conștient asupra unor mișcări automatizate afectează negativ performanța noastră ?
Răspunsul la această întrebare se află în numărul viitor.
Dr. Marius Crăciun,
psiholog sportiv