Dacă ne focalizăm prea mult pe latura distractivă a sportului, riscăm o rată de abandon mai mare în sportul juvenil. Deseori, părinții insistă să asigure prin sport o latură de divertisment, de distracție pentru copiii lor. Când acest aspect nu mai este împlinit, ei insistă ca și copiii să renunțe la activitate. Dar oare copiii renunță la orele de matematică sau limba română atunci când nu mai au bucurie și este greu?
Ce ar trebui să facă părinții ?
Se discută mult ideea că sportul juvenil ar trebui să fie plăcut, distractiv. Nu putem să fim de acord în totalitate cu această idee. Poate să fie ceva neclar, confuz, care simplifică rolul sportului în formarea tinerilor pentru viață. Distractie, bucurie, sunt noțiuni care diferă de la individ la individ.
Copiii vor spune că jocurile video sunt distractive, dar atunci când nu le mai consideră astfel, închid calculatorul și se îndreaptă spre altceva. Performanța în științele exacte, cum ar fi matematica se traduce prin rezultat și cifre abstracte. În sport lucrurile nu stau chiar așa.
Ar trebui să insistăm pentru copiii noștri să obțină ceva mai mult din sport – dezvoltarea caracterului, sportivitate, lucru în echipă, tenacitate, persistență în față greutăților. Este o listă întreagă… Altfel, când dau de greu vor renunța cu ușurință.… Mulți tineri renunță foarte ușor sau vor desconsidera experiența sportivă, vor da vina pe antrenor, situații care nu apar în mediul școlar.
Părinții ar trebui să privească sportul juvenil într-o manieră mai serioasă
Pare o idee bună să încurajăm copiii să fie persistenți în sarcină și să nu renunțe când apar dificultăți. De asemenea este important să ne asigurăm că sportul pe care îl practică li se potrivește sub aspectul abilităților cerute. Prea multă presiune din partea părinților poate cauza abandonul activității. Este important să menținem o balanță între sarcină și rezolvarea ei, cu efort și stare de bine. Dacă tinerii întâmpină dificultăți în activitatea sportivă, părinții ar trebui să aibă aceeași atitudine ca și în situațiile scolare: a insista spre progres, pe dezvoltarea abilităților tactice și fizice.
Antrenorul trebuie să lucreze atât cu sportivii cât și cu părinții lor, pentru a afla ce mesaj transmit aceștia copiilor. Este importantă concentrarea pe așa numitele “soft skills” cum ar fi dedicația, colaborarea, respectul față de coechipieri. Dacă părinții ar insista la modul serios pe dezvoltarea acestor abilități, încă de la începutul participării în sport, s-ar elimina unele confuzii cu privire la activitate. Unii părinți accentuează latura de performanță a sportului. Alții se concentrează pe latură de distracție. Acest lucru va crea probleme în orice program sportiv pentru copii.
Experiența sportivă a tinerilor ar fi mai puțin confuză, cu mai mult sens, dacă părinții s-ar focaliza pentru a crea un mediu plăcut, fără să neglijeze lucrul în echipă, regulile care trebuie respectate, pe structură.
Este important ca și copiii să realizeze că sunt într-o situație care trebuie rezolvată, având un obiectiv precis care trebuie atins.
Dr. Marius Crăciun
psiholog sportiv