A educa tânăra generaţie este în mare parte o sarcină de natură morală. Facem eforturi considerabile pentru a ne învăţa copiii să facă diferenţa între bine şi rău.
Transmitem tinerilor propriile noastre valori şi sperăm ca ei să le adopte. Dorim să dezvoltăm trăsături pozitive de caracter pentru tinerii implicaţi în sport. Aceste scopuri sunt împărtăşite de instituţiile religioase, scoală, organizaţiile şi programele sportive. Sportul este prin excelenţă un mediu propice pentru dezvoltarea unor trăsături caracteriale pozitive, pentru că tinerii se confruntă aici cu numeroase provocări cu care se vor întâlni mai târziu în viaţa adultă.
Colaborarea, competiţia, perseverenţa în faţă dificultăţilor, sacrificiul şi comportamentul moral (sub forma particulară a sportivităţii), sunt calităţi solicitate adesea în arenele sportive. Prin influenţa pe care o au asupra tinerilor, antrenorii ca şi adulţii semnificativi, pot ajuta sportivii să răspundă acestor provocări. Importante lecţii de viaţă pot fi învăţate pe terenurile de sport şi în locurile de joacă. În încercările noastre de a educa la tineri atitudini şi comportamente pozitive, este important ca ei să înţeleagă raţiunile care stau în spatele acestor acţiuni. De exemplu, în loc să ameninţe sau să pedepsească sportivii care sunt agresivi cu adversarii, antrenorii ar trebuie să-i ajute să înţeleagă „Regula de Aur”: Poartă-te cu alţii aşa cum ai vrea tu însuţi să fii tratat. Mai precis, cum s-ar simţi agresorul dacă el ar fi victima. În acest mod se poate dezvolta empatia, abilitatea de a te pune în locul celuilalt. Înţelegerea şi aplicarea acestei reguli de aur ajută sportivii să internalizeze conceptul de sportivitate şi consideraţie pentru ceilalţi.
Tinerii învaţă comportamentul moral nu numai prin explicaţii verbale, recompense sau pedepse, dar şi prin observarea modului în care se comportă ceilalţi oameni. Ei imită comportamentul părinţilor şi cel al persoanelor semnificative, modelându-se după eroii lor. Pentru că adesea antrenorii sunt foarte admiraţi şi sunt importanţi în viaţa tinerilor, ei servesc ca modele de rol. Fără să realizeze, antrenorii ajung să se comporte în funcţie de valorile pe care le consideră importante. De exemplu, nesocotirea principiilor fair-play-ului, din dorinţa de a câştiga cu orice preţ, va putea lăsa impresia tinerilor că a trişa nu este atât de rău, mai ales dacă acest comportament nu este detectat de arbitri. Atunci când antrenorii încalcă regulile, în dorinţa de a obţine victoria, tinerii vor concluziona că rezultatul este mai important decât mijloacele prin care este obţinut. La fel, atunci când antrenorii manifestă ostilitate faţă de arbitri sau faţă de adversari, ei comunică de fapt că un astfel de comportament este potrivit şi dezirabil. Chiar dacă antrenorii enunţă valori morale, este esenţial ca ei să se şi comporte în concordanţă cu acestea. Studiile arată că atunci când acţiunile adulţilor nu sunt consistente cu ceea ce ei declară, acţiunile şi nu cuvintele vor influenţa comportamentul. Acţiunile vorbesc mai pregnant decât cuvintele.
Marius Crăciun
psiholog