Sportivitatea (2)

Cercetările asupra raţionamentului moral au fost influenţate în mare parte de teoria învăţării sociale (Bandura, 1986). Teoria susţine că atitudinile pozitive specifice sportului sunt promovate de societate şi sunt învăţate prin modelare, învăţare observaţională, întăriri şi comparaţie socială. Ştim din cercetări clasice de psihologie că tinerii tind să-şi modeleze comportamentul şi atitudinile după cele ale adulţilor, în special dacă îi admiră. Sportivii (chiar şi părinţii care se uită la televizor sau fac sport) sunt modele de rol pentru copii. Într-o emisiune sportivă la TV, un tânăr fotbalist îşi exprimă idealurile: „Doresc să trag la poartă ca Zidane, să driblez ca şi Ronaldo şi să mă distrez ca Mutu”. Ne îngrozeşte gândul că în noţiunea de distracţie el ar putea include consumul de cocaină!”

În ultima perioadă actele violente pe terenul de sport şi în afara terenului s-au înmulţit. Suporterii echipelor de fotbal, în special, se implică în numeroase acte violente, susținute de jucători şi nu în ultimul rând de conducătorii echipelor. Aceştia excelează prin comportamente violente de natură verbală, chiar şi fizice. Chiar dacă conducerea cluburilor şi media nu încurajează direct actele de violenţă, nu există măsuri ferme de pedepsire a celor vinovaţi.

În acest timp, copiii privesc la televizor şi li se pare normal ce văd. Puţini dintre ei sunt conştienţi că actele de violenţă sunt generate de modelele comportamentale oferite de conducătorii echipei şi de lipsa unor măsuri ferme de descurajare. Aceste manifestări ţin mai puţin de înclinaţiile spre violenţă a protagoniştilor. Un copil care priveşte la televizor acte de violenţă comise de hoţi, violatori, ucigaşi sadici, ştie măcar că aceste acte sunt dezaprobate de societate. Ce se întâmplă în mintea unui copil cand priveste meciul Italia – Franţa din cadrul Cupei Mondiale? Zidane, idolul a milioane de suporteri îşi pierde cumpătul şi comite un act de o brutalitate extremă faţă de un adversar. Care sunt sancţiunile: jucătorul este eliminat (cu greu, la semnalizarea arbitrului de rezervă), dar i se conferă titlul de cel mai bun jucător al turneului. Mai târziu o mare parte dintre ziarişti caută să-i scuze gestul. Într-un fel sau altul copilul pe care l-am amintit mai sus are percepţia că actele de violenţă sunt permise şi acceptate de societate.

În acest mod actele de violenţă pot servi ca un model de rol pentru tinerii care fac eforturi să se ajusteze din punct de vedere social. Sporturile moderne joacă un rol important în promovarea conceptelor de succes, victorie şi dominanţă. Contează din ce în ce mai mult să fii pe primul loc, să învingi cu orice preţ. Pe terenurile de sport aceste obiective par a justifica actele violente şi nepermise. Violenţele manifestate în teren nu pot decât să încurajeze violenţa spectatorilor. Dacă mergi pe un stadion de fotbal, te confrunţi cu gesturi obscene, expresii licenţionase, remarci sexuale, creşterea violenţei din partea spectatorilor este încă o manifestare a escaladării agresivităţii în societăţile moderne din ultimele decade.

Dr. Marius Crăciun
psiholog sportiv

Comments

comments