Și sportivii sunt oameni…

 Sursă foto: Dan Bodea

Sursă foto: Dan Bodea

Atleții, vedetele din baschetul profesionist, jucătorii de fotbal de talie internațională, toți sunt oameni până la urmă. Ceea ce vreau să spun este că și în cazul lor viața pur și simplu se întâmplă. Evenimentele și experiențele de viață se derulează pur și simplu. Astfel, la fel ca și pentru restul oamenilor, sportivii intră în relații sociale provocatoare, se căsătoresc și apoi divorțează, se atașează de persoane care se îmbolnăvesc grav sau chiar mor. Sportivii pot să sufere accidente grave de mașină sau pot adopta comportamente de dependență față de substanțe.

Nimeni nu este scutit de evenimente de viață care pot fi extrem de traumatizante. Din afară, noi vedem sportivii în lumina rampei, cu rezultatele lor spectaculoase. Ceea ce nu vedem este viața lor din afara terenului, atunci când se antrenează, când sunt acasă cu familia sau la spital după o accidentare gravă….

Nu cunoaștem lupta lor, emoțiile, provocările, temerile, dubiile, amărăciunile… Am fost foarte mâhnit când am auzit despre sinuciderea portarului echipei naționale de fotbal a Germaniei, Robert Enke. Marii sportivi (sau mai bine zis, majoritatea lor) sunt capabili să facă față presiunilor generate de competițiile sportive și uneori își pot folosi abilitățile psihologice formate în alte situații de viață. Există totuși o limită. Dincolo de această limită, ei luptă de multe ori singuri pentru a-și găsi echilibrul sufletesc, la fel ca noi toți.

Deși am fost foarte impresionat când am auzit de sinuciderea lui Robert Enke, totuși nu sunt surprins. Într-un fel toți luptăm și suferim în viață. Toți suntem vulnerabili, suntem mai întâi de toate ființe umane. Chiar și o
persoană așa zis puternică (sportiv sau nu) are nevoie de ajutor pentru a depăși momentele grele atunci când luptă cu încercările din viața lui. Un ajutor din partea unui specialist (un psiholog clinician cu competențe în psihologia sportului) este bine venit pentru orice sportiv confruntat cu probleme existențiale grave….

Marius Crãciun,
psiholog

Comments

comments