Se vorbește în ultimul timp mult despre reziliență. Cum o putem defini? Este capacitatea noastră de a ne adapta cu efort minim la impredictibilitatea și complexitatea mediului, prin folosirea potrivită a resurselor personale.
De multe ori reziliența se confundă cu anduranța, cu rezistența de a trece prin situații grele, ceea ce poate duce cu ușurință la epuizare. Temelia rezilienței emoționale constă într-o relație bună cu tine și cu ceilalți. Este nevoie să îți cunoști calitățile și vulnerabilitățile, alegând să te confrunți cu situațiile care nu îți convin.
Comunicarea trăirilor, respirația adâncă și execițiul, sunt trei activități care ajută tinerii sportivi să își dezvolte reziliența în sport. Antrenorii și părinții pot ajuta sportivii să depășescă dificultățile prin încurajarea de a vorbi despre trăirile lor, învățându-i tehnici pentru controlul emoțiilor. Ei trebuie să cunoască trăirile sportivilor și să-i încurajeze printr-un limbaj pozitiv.
Acest deziderat se realizează prin întâlniri cu echipa în care să se discute latura emoțională a sportului. În general, părinții nu discută cu copiii lor despre trăirile negative pe care le experimentează. Învățarea unor exerciții simple, de respirație adâncă, ajută copiii să facă față unor stări emoționale neplăcute, cum ar fi anxietatea precompetițională.
Când sportivii se simt stresați sau abătuți, pot închide ochii și să respire adânc de câteva ori. Această tehnică resetează sistemul nervos, declanșând răspunsul de relaxare. Se pot iniția adevărate ritualuri înainte de competiție în care tinerii pot relata cum se simt înainte de start, după care să recurgă la câteva exerciții de respirație adâncă, cu ochii închiși.
Antrenorii și părinții își pot ajuta copiii să-și verbalizeze emoțiile trăite, împărtășind unele din propriile experiențe. Dacă antrenorul spune „m-am simțit un pic anxios” și își prezintă provocările prin care a trecut, copiii vor fi mai deschiși în a-și exprima trările. Antrenorii trebuie să fie modele de rol.
Dacă un copil se blochează datorită anxietății, este important să conștientizeze această trăire și să i se spună că această stare este una normală. Nu trebuie să aibă rușine dacă experimentează o astfel de emoție.
Anxietatea și lipsa de încredere sunt stări normale pe care un sportiv le poate înlătura prin tehnicile pe care antrenorul le cunoaște, prin ascultare și încurajarea de a vorbi despre ele.
Dr. Marius Crăciun
psiholog sportiv