Modelul multidimensional propus de Chelladurai (1978) susţine că eficacitatea liderului sportiv depinde de caracteristicile sportivilor şi de aspectele limitative ale situaţiei în care el evoluează. În acest model, satisfacţia sportivului şi performanţa lui sunt privite ca un rezultat al interacţiunii dintre trei componente ale conducerii grupului sportiv: comportamentul prescris, comportamentul preferat şi comportamentul actual.
Comportamentele prescrise ale liderului sunt cele conforme cu normele stabilite de către organizaţie. În multe situaţii, organizaţia impune un anume comportament şi oamenii ar trebui să se conformeze normelor stabilite. De exemplu, ne aşteptăm ca un antrenor să se comportate într-un anume fel în prezenţa jucătorilor pe care îi antrenează, cu reporterii, cu alţi antrenori sau cu publicul spectator.
Comportamentele preferate sunt acele comportamente care sunt dorite de către sportivi. Membrii grupului au preferinţe în ce priveşte comportamentele specifice ale antrenorului. Aceste preferinţe merg de la caracteristici ale personalităţii liderului până la variabile cum ar fi vârsta, genul şi experienţa. De exemplu, membrii unei echipe de fotbal ar prefera ca şi antrenorul să meargă după meci cu echipa să sărbătorească victoria.
Comportamentele actuale ale liderului sunt comportamentele pe care liderul le exercită, indiferent de norme şi preferinţele echipei. Aceste comportamente sunt afectate, în mod direct de caracteristicile liderului, cum ar fi personalitatea, abilităţile şi experienţa. Comportamentul actual al liderului este influenţat indirect şi de preferinţele grupului sau de situaţia în care se găseşte grupul.
Ipoteza lui Chelladurai este că atunci când există o congruenţă între cele trei tipuri de comportament ale liderului, apar premisele unei performanţe ideale şi satisfacţie. Putem estima rezultate la voia întâmplării atunci când cele trei comportamente sunt incongruente între ele.
Atunci când comportamentul actual este incongruent atât cu comportamentul prescris, cât şi cu cel preferat, există mari şanse ca liderul, antrenorul să fie schimbat. Dacă comportamentul prescris şi comportamentul actual sunt congruente, dar ambele sunt incongruente cu comportamentul preferat de sportivi, performanţa poate fi bună dar sportivii pot fi nemulţumiţi. Este situaţia în care sportivii ar dori un stil de conducere orientat spre relaţionare socială mai bună, dar situaţia cere un stil orientat spre sarcină. În fine, dacă comportamentul actual şi cel preferat sunt congruente, dar comportamentul prescris este incongruent, sportivii pot fi mulţumiţi dar performanţa poate fi în declin.
Evaluarea comportamentului liderului
Scala de evaluare a comportamentului liderului sportiv (Leadership Scale for Sports, Chelladurai şi Saleh, 1980) a fost concepută pentru a măsura comportamentul antrenorului. Este formată din 40 de itemi şi măsoară cinci comportamente ale antrenorului: comportamentul de instruire, comportamentul democratic (stil decizional), comportamentul autocratic (stil decizional), suportul social (tendinţe motivaţionale), feedback-uri pozitive (tendinţe motivaţionale).Această scală de evaluare a fost tradusă şi adaptată în diferite limbi, iar indicii psihometrici buni au încurajat folosirea ei pe scară largă pentru evaluarea comportamentului liderului sportiv.
Dr. Marius Crăciun
psiholog sportiv