Încrederea este mult influențată de competență. Încrederea sportivă și competența sunt într-o relație de reciprocitate. Cu cât ne dezvoltăm calitățile sportive, cu atât vom deveni mai încrezători în abilitățile noastre. Un jucător începător de volei poate avea încredere redusă în abilitățile sale de a executa serviciul, dar cu antrenament susținut va veni și competenta în această abilitate și încrederea va crește.
Încrederea în domeniul sportiv se dezvoltă în două forme și se dezvoltă pe o scală de putere progresivă. Sportivii pot fi încrezători în ceea ce privește abilitatea lor generală, și pot fi încrezători în abilitatea lor de a executa o sarcină specifică. Un înotător poate avea o încredere în sine generală în abilitatea lui de a înota bine și a învinge, dar poate avea grade diferite de încredere cu privire la stilurile diferite de înot.
Un baschetbalist poate avea încredere în abilitatea sa de a marca de la 3 puncte, dar poate avea o încredere limitată în abilitatea sa de a dribla cu mâna stângă. Încrederea generală și cea specifică, orientată spre abilități particulare sunt la fel de importante și se alimentează reciproc.
Sportivii pot avea nivele diferite de încredere.
Ei pot doar „spera” sau gândi că „poate” vor putea executa o anumită abilitate, dar cu cât încrederea va crește, ei vor „crede” sau „vor ști” că vor reuși. Cu cât încrederea se instalează, ei vor spune sau gândi „Voi reuși.”. În articolele mele anterioare cu privire la sursele încrederii am arătat care sunt acestea și cum putem crește încrederea. Sportivii cu încredere crescută gândesc, acționează și vorbesc cu încredere. Ei nu se focusează pe îndoială cu privire la abilitățile de care dispun sau pe lucruri negative cum ar fi „ce se întâmplă dacă?”. Ei joacă „în momentul prezent”, bucurându-se de sport, de calitățile de care dispun și de competiție.
Încrederea nu este același lucru cu stima de sine. De multe ori aceste două concepte sunt greșit înțelese și se folosesc împreună. Încrederea este despre credința în abilitatea de a face ceva. Stima de sine este mai mult o judecată sau o trăire despre noi înșine. Stima de sine are de-a face cu conceptul de sine și se materializează prin etichete pe care ni le atașăm – cum ar fi învingător, pierzător, labil emoțional sau competitor cu tărie mintală.
Uneori stima de sine afectează încrederea, cu toate că sunt concepte separate.
Încrederea în sine în context sportiv este esențială pentru a realiza obiectivele pe care ni le-am trasat. O încredere puternică în propriile abilități este totdeauna o caracteristică a marilor performeri. Muhammad Ali obișnuia să repete adesea : „Sunt cel mai bun” reflectând o credința în propriile abilități și în sine însuși. Această încredere s-a materializat într-o carieră de mare succes în care a învins mulți competitori puternici și capabili.
Experiența îți spune ce să faci; încrederea îți permite să faci ce ți-ai propus.
Dr. Marius Crăciun
psiholog sportiv