Baschetul este unul dintre cele mai iubite sporturi în Cluj-Napoca, suporterii fiind nelipsiți de la meciurile echipelor clujene. Această iubire pentru sport și, în special, pentru baschet dăinuie în inima Ardealului de zeci de ani, fiind transmisă din generație în generație.
După ce am trecut în revistă diverse legende ale baschetului, azi este ziua pe care i-o vom dedica lui Horia Demian, un trup de iubire și fidelitate pentru ”U” Cluj.
Horia Demian s-a născut în 9 aprilie 1942, fiind mezinul familiei Demian. El a avut un frate mai mare, Radu, campion național la rugby, și o soră mai mare, Ioana. Tatăl lui Horia Demian, Aurel Demian, s-a născut în Cluj-Napoca și a fost avocat, iar mama sa, Constanța, a fost fiica generalului Teodor Nicolau, originar din Valea Moților.
Horia Demian a iubit baschetul și toată viața și-a dedicat-o clubului „alb-negru”, iar alături de Mircea Barna, Marius Crăciun, Matei Rührig și mulți alți sportivi a reușit să aducă cinste și onoare Universității Cluj.
Între anii 1960-1970 a activitat ca jucător în cadrul clubului CS Universitatea Cluj. Între anii 1951-1965, formația de sub dealu’ Feleacului s-a numit Știința Cluj. În aceea perioadă, ”U” Cluj a terminat o dată pe locul secund și de patru ori pe poziția a treia a Diviziei Naționale de baschet. El a făcut parte din generația de aur a baschetului clujean, alături de Meti Rührig, Emerich Vizi, Puiu Albu, Iosif Kun, Mircea Barna, Vasile Zdrenghea sau Adrian Bogdan, în anii `70-`80, care încurca mai mereu calculele “granzilor” Dinamo şi Steaua.
De-a lungul carierei sale sportive, Horia Demian a adunat 165 de selecții în echipa națională a României, cu care a participat la Campionatul European din 1967 (Finlanda), unde România a ocupat locul V, cea mai bună clasare din istorie, și la alte patru turnee europene.
Cariera de jucător a încheiat-o în 1974, iar apoi a activitat în lumea sportului ca antrenor. Profesor onorific al Universităţii de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca, Horia Demian a fost numit Maestru al Sportului în anul 1964.
Cititorii ziarului „Clujeanul” l-au votat, în anul 2005, ca fiind cel mai bun baschetbalist clujean al tuturor timpurilor. Este considerat a fi primul jucător care a introdus procedeul de “slam-dunk” în baschetul autohton.
Horia Demian cu Mircea Barna și Matei Rührig făceau spectacol atunci când jucau împreună, iar Meti ne povestește o schemă tactică pe care ei o aplicau de fiecare dată, lăsându-i fără reacție pe adversari.
„Aveam o combinație imbatabilă. Horia Demian recupera mingea (era cel mai bun recuperator al țării), îmi pasa scurt, iar eu îl lansam pe Mircea Barna (supranumit Trotineta). O schemă tactic atât de simplă era, de fapt, foarte greu de contracarat” – Matei (Meti) Rührig
Echipe din NBA l-au căutat, dar Horia Demian a rămas în Cluj-Napoca „lângă clubul căruia i-a jurat credință”, după cum spune soția acestuia în materialul realizat de Laviniu Lazăr. În rândurile de mai jos vă prezentăm câteva cuvinte spuse de persoanele apropiate de Horia Demian, în cadrul aceluiași material, cuvinte care îl descriu pe marele baschetbalist.
„Horia Demian reprezintă, împreună cu Mircea Luca, după părerea mea, cei mai reprezentativi sportivi care au jucat la U. Este primul jucător român de baschet care a avut oferte din NBA. Asta în anii `70 când NBA era închis, el a avut o ofertă să joace în America. Acea dezinvoltura, acea suveranitate aș dori-o oricărui sportiv și oricărui antrenor să aibă sportivi de genul lui Horia Demian” – Mircea Barna
„Indiferent de context, indiferent de conjuncturi, indiferent de sirenele care te ademenesc și se știe că Horia a fost ademenit de toate echipele din București, ademenit să joace în baschetul american, însă el a rămas pe baricade, aici lângă clubul căruia i-a jurat credință. Mă bucur să constant că multe dintre valorile promovate de el se regăsesc, se luptă ca el să fie prezente” – Nușa Demian, soția baschetbalistulu Horia Demian
„Am jucat baschet la echipa Universitatea Cluj, timp de 15 ani. Din anul 1975 când am avut fericita ocazie să primesc de la Horia Demian, într-un cadru festiv, vestitul tricou cu numărul 4 acest tricou l-am purtat după aceea și cu bune și cu rele până în 1989 când l-am predat, tot așa într-un cadru festiv, lui Ghiță Mureșan, vestitul baschetbalist.” – Marius Crăciun
„Era un băiat modest, dar în felul lui și mândru și părerile lui contau foarte mult” – Vizi Emerich
Dar, iată ce spunea prof. Dr. Ioan Proinov despre Horea Demian: „L-am cunoscut pe Horea prin anii ’60, când m-a îndatorat (sau pedepsit) cu apropierea de baschet şi de echipa căreia i-am rămas fidel. Era student la „Chimie” şi liderul „cinci-ului” universitar. Dar un lider de-o factură cu totul aparte, subordonându-şi forţa talentului şi autoritatea personalităţii simbolicului „U”, în care nu vedea doar o grupare sportivă universitară, ci însăşi ideea de virtute sportivă a Clujului. De aici patima cu care şi-a servit echipa şi impresionanta lui fidelitate faţă de „U”. Fiindcă o spun pentru cei care nu o ştiu – Horea a fost îndelung curtat atât de marile cluburi din Capitală cât şi de formaţii de peste Ocean. Niciodată nu s-a gândit, însă, să-şi părăsească „U”-ul iubit şi Heidelbergul pentru care avea o adevărată veneraţie.
Ca sportiv, Horea a fost un jucător de-o rară corectitudine, ceea ce a şi imprimat un deosebit respect printre colegii de generaţie şi identificarea numelui său cu acela de campion al fair-play-ului. Pe cât era de înalt pe atât de înaltă-i era ţinuta lui morală forjată prin educaţie, credinţă în Dumnezeu şi mare iubire de oameni. Fiindcă n-am cunoscut alt om cu atât de mare deschidere faţă de semeni cum a fost Horea. În mijlocul prietenilor, Horea echivala cu un soare: vesel, luminos, iradiant, penetrant, totdeauna dispus să asculte şi să ajute. De aceea l-au iubit atât de mult colegii (colegii de sport şi cei de la catedra universitară), l-au adulat studenţii şi cultivat prietenii. Printre care am avut bucuria să mă număr.
La fel de mare a fost Horea şi printre slujitorii chimiei organice, ştiinţa pe care a servit-o, cu pasiune şi aplomb, atât în calitate de cadru didactic (preparator, asistent, şef de lucrări) al catedrelor de resort de la Facultăţile de Farmacie şi Medicină Generală, cât şi ca cercetător, numele său figurând pe numeroase lucrări ştiinţifice ca şi pe o valoroasă teză de doctorat ce l-a propulsat în conclavul doctorilor în chimie. Mărturisesc că nimic nu mă surprindea mai plăcut decât să-l descopăr, dimineaţa, manevrând în laborator minuscule (pentru mâna lui de gigant) eprubete, sau ţinându-şi cursurile într-o impecabilă ţinută universitară, iar seara să-l aflu la sală (sala care-i poartă astăzi numele) asudând din greu sub panouri. Unde respira, în continuare, atmosfera universitară. Cert, Horea a fost şi rămâne un simbol!”
În semn de recunoștiință și apreciere, autoritățile locale din Cluj-Napoca au decis ca Sala Sporturilor să îi poate numele, iar din 8 aprilie 1989, Horia Demian joacă baschet printre îngeri.