Sabina Miclea este componentă de bază a echipei de volei feminin ”U” NTT Data și a fost componentă a lotului național. Este absolventă a facultăților de Psihologie și de Kinetoterapie din Cluj.
Mereu mă inspiră această perioadă a anului. Faptul că oamenii își fac planuri, își programează concediile pentru vacanța de iarnă, caută cadouri pentru cei dragi, toate aceste lucruri mă fac să mă simt extrem de bucuroasă, dar și extrem de melancolică. Nu aș vrea să scriu despre sursa acestei melancolii însă cred că e important ca fiecare dintre noi să își amintească de felul în care petreceam această perioadă în copilărie, de exemplu.
Ce amintiri frumoase! Abia așteptam luna decembrie, o asociam cu multitudinea de cadouri pe care urma să le primesc, totul părea că se desfășoară în tihnă, lucrurile curgeau într-un mod diferit. Poate că este vorba totuși de percepția mea asupra lucrurilor, însă totul părea mult mai calm și mult mai simplu atunci. Forfota din jurul meu m-a făcut să mă gândesc la aceste aspecte. Pare că venirea sărbătorilor are capacitatea de a ne obliga într-un fel să intrăm pe pilot automat, într-o stare care ne face să avem tendința de a ne axa foarte mult pe consum. Traficul este mai intens, oamenii mai anxioși, agitați, mereu pe fugă, mereu avem senzația că nu avem suficient timp pentru a rezolva ceea ce ne-am propus.
Având în vedere restricțiile actuale, ne putem simți foarte limitați și îngrădiți, nu avem posibilitatea de a ne deplasa când ne dorim și încotro ne dorim. Am senzația că nimic nu e suficient, facem eforturi pentru a face totul perfect, pentru a bifa toate lucrurile pe care le avem trecute pe listele noastre. Și nu am cum să nu mă gândesc că în trecut lucrurile nu stăteau în felul acesta, sau cel puțin nu le resimțeam în acest mod. A fost un an haotic.
Vacanța binemeritată după un tur de campionat infernal, de exemplu, pe mine mă face să mă gândesc la cât de mult îmi doresc să mă odihnesc, fără a încerca să alerg undeva, înspre ceva și fără a lăsa vreun neajuns închipuit să îmi strice acest plan atât de lipsit de complexitate, dar care pe mine mă face în acest moment extrem de fericită. Desi asta e tendința, de a ne agita, de a simți că nu facem suficient, nu avem suficiente planuri și nu am făcut suficiente cumpărături. Totuși, privind în urmă la perioada copilăriei, pare că știam totuși să mă bucur, fără a avea o listă cu lucruri de făcut, fără destinații de vacanță ratate, fără anxietatea provocată de lucrurile pe care în mod ideal ar trebui să le fi clarificat deja.
Eu cred că fiecare dintre noi a resimțit diferit ultima perioadă, nimic nu este sigur, totul este pus sub semnul întrebării și asta ne poate face să ne căutăm stabilitatea și controlul pe care simțim ca l-am pierdut în lucruri care paradoxal ne pot provoca mai multă anxietate și mult mai puțină liniște decât ne așteptăm. Suntem liberi să alegem ceea ce ne dorim să facem, avem timp. Timp să trăim, să ne bucurăm, să respirăm în liniște, și să fim mulțumiți că am ajuns sănătoși până în acest punct.
Sărbătoarea consider că este în primul rând o stare, o chestiune interioară, indiferent unde ne aflăm, și alături de cine. Dacă ne-am da voie să devenim conștienți pentru o secundă, ne-am da seama că avem opțiunea de a ne bucura și de a sărbători fiecare zi a vieții noastre, este vorba doar de o decizie. Iubesc Crăciunul și iarna și cred că acei copii care trăiesc înăuntrul fiecăruia dintre noi se pot simți împliniți indiferent de scenariile ideale pe care ni le-am creat, scenarii care nu pot deveni realitate uneori și care creează o prăpastie între noi și capacitatea noastră de a ne bucura, cea pe care am învățat-o cu mult timp în urmă, dar care se află acolo încă, pe aceea nu ne-o poate răpi nimeni.
Va doresc să aveți niște sărbători așa cum vi le doriți fiecare dintre voi, să fiți liberi și entuziasmați ca niște copii care participă la o bulgareală pe cinste. Craciun fericit și un an bun!