Gânduri (15) – de Sabina Miclea

 Sabina Miclea este componentă de bază a echipei de volei feminin ”U” NTT Data și a fost componentă a lotului național. Este absolventă a facultăților de Psihologie și de Kinetoterapie din Cluj.

Sabina Miclea este componentă de bază a echipei de volei feminin ”U” NTT Data și a fost componentă a lotului național. Este absolventă a facultăților de Psihologie și de Kinetoterapie din Cluj.

Având în vedere faptul că am fost detectată ca fiind pozitivă la testul Covid și aflându-mă în izolare la domiciliu, am decis ca acesta să fie subiectul despre care voi scrie în acest moment. Din păcate, nu am fost asimptomatică și în urma unor stări neplăcute și ulterior a efectuării testului alături de colegele mele în vederea participării la un turneu, s-a dovedit că m-am infectat. Este o experiență interesantă totuși, nu boala în sine, pe aceasta nu o doresc nimănui, ci atitudinile și trăirile care vin la pachet cu acest virus atât de mediatizat, atât ale mele, dar și ale celor din jurul meu.

E interesant de observat cum fiecare persoană cu care am discutat în această perioadă, a trecut această situație prin propriile sale filtre, cele ale rațiunii și simțirii. E firesc. Dacă i-aș fi spus tatălui meu că am o gripă sau o viroză, de exemplu, și că în urma acesteia am o temperatură a corpului ridicată, sau tușesc, ar fi făcut o glumă, în stilul lui caracteristic, acesta e modul în care ar fi simțit că mă poate ajuta în acele momente, cu ajutorul umorului. Acum însă m-a surprins să îi resimt panica, chiar și prin telefon. Am discutat despre asta și am dedus faptul că el nu credea că cineva din familia noastră se va infecta cu acest virus.

Mi s-a părut foarte interesantă această idee. Pare o dovadă a faptului că trăiește în idealizări, chiar a unei urme de omnipotență. Dar aspectul cel mai profund al acestei atitudini, mi se pare totuși că ar fi frica. Frica lui de moarte! Cu siguranță acum vorbesc despre el și despre acest exemplu, dar este posibil să simțim asta cu toții, în această perioadă. Faptul că eu am contactat acest virus, este dovada faptului că nu sunt mai specială, nu sunt protejată de nicio aură, așa cum ar fi dorit tatăl meu, și așa cum, în secret, ne putem imagina și dori cu toții la un moment dat că am fi: protejați!

Suntem la fel de vulnerabili cu toții, expuși imprevizibilului vieții. Ne putem proteja în fața virusului cum știm noi mai bine, dar asta nu ne garantează faptul că ne va ocoli. Așa este. Nu am simțit teamă în această perioadă pentru că m-am gândit că sunt tânără și sănătoasă și că am încredere că organismul meu va lupta cu siguranță, va scoate artileria grea în acest caz. Am avut ca scop empatia și blândețea. Să fiu blândă cu mine, să fac doar lucrurile pe care simt că le pot face, să îmi acord un răgaz, și în tihnă să fac doar ceea ce simt că îmi doresc și sunt capabilă să fac.

Vorba unei prietene foarte speciale de ale mele: „Comportă-te cu tine ca și când te-ai iubi.” Și exact asta am încercat să fac. Dacă este nevoie să trecem prin această perioadă de autoizolare, putem să încercăm să exersăm această blândețe. Organismul nostru este pregătit pentru a se lupta cu viruși și boli. Așa a fost mereu. De ce să îl încarcăm și să îl incurcăm cu anxietate, spaime sau scenarii fataliste? Mai ales în această perioadă care este deja una dificilă. Chiar dacă suferim și suntem încercați de dureri atât fizice și cât și psihice, putem să fim cei mai buni prieteni ai noștri și să creăm baza de care organismul nostru are nevoie pentru a rezista.

Deci aveți grijă de voi, protejați-vă, dar dacă se întâmplă să vă îmbolnăviți, conștientizați că acum este un moment prielnic pentru a vă acorda ceea ce este posibil de multe ori să așteptăm din exterior: iubire, blândețe și grijă. Pe lângă un tratament medicamentos, putem să ne acordăm și un alt fel de ajutor. Corpul și sufletul vostru au nevoie de voi!

Comments

comments