Deoarece în ultima perioadă de timp, și anume în ultimii 20-30 de ani, securitatea copiilor angrenați la joc în jurul locuințelor de domiciliu (cartiere de blocuri/ case fără curți) a scăzut semnificativ. Din această cauză, aceștia pornesc în copilăria mică, fără acel bagaj minim de deprinderi motrice însușite în prealabil, cele pe care și le-ar fi însușit ca urmare a jocurilor efectuate cu ceilalți copii din cartier (șotron, mâța, hoții și vardiștii, săniuș, cățărat în pomi pentru a șterpeli fructele vecinilor).
Este o realitate tristă, dar care, din păcate, se asociază cu modernizarea traiului în comun. Copiii din mediul rural nu sunt afectați încă de acest episod regretabil, ei vor mai avea șansa să aibă o copilărie idilică. Probabil că pentru încă o perioadă de timp, mediul rural va constituii arealul cel mai propice activităților de selecție.
Piedica majoră a unui astfel de demers o constituie identificarea resurselor financiare, greu de accesat, pentru asigurarea condițiilor de școlarizare, trai și întreținere a celor triați, odată transferați în centrele în care au fost selecționați.
O mare parte din voluntarii, profesorii/ antrenorii începători care se decid să inițieze tineri copii într-o disciplină sportivă, au rezerve în legătură cu construcția programului de pregătire. Este un lucru firesc, fiind suficient să amintim de dificultățile întâmpinate din cauza lipsei unor informații certe în acest domeniu. De fapt, lucrurile sunt mult mai complexe și voi încerca să detaliez câteva dintre acestea.
VÂRSTA OPTIMĂ
Ca un prim pas se evidențiază vârsta optimă a celor selecționați în vederea practicării unor discipline sportive. Literatura de specialitate precizează unele aspecte legate de capacitățile fiziologice, somatice sau psihologice ale diferitelor categorii de vârstă, necesare pentru practicarea în condiții optime a unor discipline sportive. În timp au fost avansate unele opinii, mai mult sau mai puțin validate științific, care propuneau corelarea unor categorii de vârstă cu specificitatea și particularitățile disciplinei sportive practicate, acestea chiar prezentând grafice în dreptul unor discipline sportive cu precizarea intervalului de vârstă (cronologia) propice practicării sportului respectiv.
Aceste grafice făceau referiri la:
• vârsta de la care se recomandă practicarea respectivei discipline sportive;
• vârsta optimă la care organismul sportivului reacționează cu cele mai complexe aptitudini de performanță pentru disciplina practicată;
• longevitatea carierei sportive, menținerea capacității de performanță în timp, raportat la particularitățile disciplinei sportive practicate;
Deja de aici se constată o serie de aspecte discutabile. La gimnastică sportivă se propune o plajă cuprinsă între 4-20 ani (vârful la 17-19 ani), la atletism 16-30 ani (cu vârful la 22-27 ani etc). Evident aceste date și cifre suportă comentarii și contestații, unele dintre acestea infirmând statistica, altele întărind-o.
Prof. univ. dr. Vasile Bogdan