Transferul și interferența în procesul de formare a deprinderilor.
Pe parcursul procesului de învățare (inițiere) operăm prin exersarea/ repetarea unor elemente, exerciții într-o ordine prestabilită. Noile deprinderi motrice se formează/însușesc în condițiile în care influența deprinderilor însușite în prealabil, favorizează accesibilitatea și însușirea celor noi, iar în condițiile în care deprinderile motrice existente, defavorizează învățarea sau consolidarea deprinderilor noi, are loc o acțiune negativă, fenomenul poartă numele de interferență.
Transfer: Influență pozitivă a deprinderii vechi asupra celei noi – acest fenomen se produce atunci când elevul/sportivul înțelege structura noii mișcări și ajunge să înțeleagă asemănările dintre deprinderea veche și cea nouă. Procesul instructiv-educativ are sarcina de a dezvolta priceperea, de a aplica cunoștințele anterioare în însușirea unor noi cunoștințe și la formarea unor noi deprinderi.
Interferență: Interferența, influența negativă, când procesul nou este împiedicat de cel vechi – apare în momentul în care deprinderile învățate sunt foarte stabilizate și automatizate ca urmare a:
• dezvoltare și pregătire fizică unilaterală; specializare îngustă;
• nivel scăzut al aptitudinilor motrice;
• deprinderi greșite sau insuficient consolidate;
• greșeli metodice în organizarea procesului de instruire.
Așadar, dacă influența deprinderilor însușite, favorizează accesibilitatea și însușirea unei noi deprinderi, atunci fenomenul îl numim transfer pozitiv, iar dacă influența defavorizează învățarea sau consolidarea deprinderii noi, are o acțiune negativă, fenomenul poartă numele de interferență” (închid citatul)
Am inserat acest paragraf în ideea de a sublinia importanța etapei de inițiere, aceasta reprezentând elementul declanșator al întregului proces de perfecționare a abilităților motrice necesare practicării cu succes a activităților sportive de performanță.
Referitor la paragraful de mai sus se impune o întrebare punctuală:
Care este termenul propice, intervalul de timp necesar, după care profesorul/ antrenorul, consideră că cei selectați, au acumulat un bagaj suficient de deprinderi motrice de bază, care să le recomande trecerea la etapa de dezvoltarea/ consolidare a deprinderilor specifice?
Am convingerea că, aici, la definirea „termenului propice” se produc o serie de disfuncționalități în cadrul etapei de inițiere.
De cele mai multe ori trecem mult prea repede peste aceste noțiuni teoretice, aplicând cu prea multă ușurință dictonul: „teorie – teorie, dar practica ne încurcă”.
Prof. univ. dr. Vasile Bogdan