Un demers important în construcția strategiei de organizare a activității personale de antrenorat îl constituie modul în care antrenorul consideră că trebuie să comunice cu subiecții:
Frank Dick propune următoarele:
• INTER-RELAȚIONEAZĂ
• INSTRUIEȘTE ȘI EXPLICĂ
• DEMONSTREAZĂ
• OBSERVĂ ȘI ANALIZEAZĂ
• ANALIZEAZĂ RĂSPUNSUL LA STIMUL
SELECȚIA
Cele mai dese întrebări pe care și le pun antrenorii tineri, și nu numai, pornesc de la conceptul de selecție. În opinia mea aici se raportează cele mai multe erori.
Întâlnesc uneori colegi care se lamentează după perioada „Daciadei”. Nimic mai desuet. Evident, pentru acea perioadă a reprezentat un demers „hei-rupist” care a dat unele rezultate. Dar a te raporta exclusiv la perioada respectivă, ca panaceul universal al fantasticelor rezultate sportive naționale, este hazardat.
a. Cu siguranță că s-au investit foarte mulți bani, a fost o activitate impusă de către conducerea de partid. Dar a efectuat cineva, oare, o statistică privind raportul dintre cheltuielile susținerii unui asemenea proiect și rezultatele obținute?
b. S-a făcut, oare, o evaluare a numărului de tineri angrenați în activitățile sportive organizate atunci și finalitatea acestora în performanță?
c. A făcut cineva o evaluare psiho-socială a perioadei respective, privind diversitatea ofertelor de petrecere a timpului liber?
d. Vorbim despre o activitate de masă, benefică tineretului, dar calitatea acestei activități nu o poate disemina nimeni. Să nu uită că cele mai multe raportări erau false, sau erau supradimensionate de teama repercusiunilor etc.
Evident că într-o oarecare măsură a pus în mișcare, mai mult sau mai puțin, inerția unei mase mari de profesori de educație fizică și sport, dar până la urmă tot antrenorii specialiști au fost cei care au dus greul.
Aspectul remarcabil de care s-a beneficiat în aceea perioadă, au fost testele naționale de evaluare a capacității fizice, așa numitul S.U.V.A., sau alte proiecte ca: Studiul comparativ al potențialului biomotric al populației de școlari și altele. Acestea ar fi fost inițiative excelente dacă ar fi fost realizate cu maximă responsabilitate și mai ales efectuate cu precizie, utilizând aparatură de măsurare și evaluare a performanței. Dar majoritatea testelor au fost lăsate la mâna profesorilor, unii dintre ei bifând încă o sarcină de serviciu, alții făcându-și datoria conștiincioși, astfel că acuratețea datelor înregistrate poate fi pusă la îndoială.
De pe urma acestor inițiative, putem utiliza, din păcate, o cantitate redusă de date care să corespundă exigențelor unei cercetări științifice reale.
Chiar și în zilele noastre, unele Comisii, având titulaturi pompoase, avansează unele proiecte, care continuă să utilizeze formule populiste, de genul: sănătatea populației sau tineretul nostru activ. Acest gen de abordare nu cred că mai poate avea efectul avut acum 50 de ani.
În zilele noastre, sportul de masă devine o activitate liber consimțită de societate, și asumată într-o măsură mai mare sau mai mică. Această asumare poate veni în urma avertismentelor lansate de organismele abilitate, legate de starea de sănătate a unei nații, unele acceptate, altele nu.
Pe canalele media sunt permanent promovate statistici, în legătură cu sănătatea publică, unele îngrijorătoare, altele mai puțin. Acestea fiind interpretate de societate, în funcție de nivelul de cultură generală a populației.
Unele comunități mai mici adaugă interpretarea proprie acestor atenționări, în funție de obiceiuri și tradiții. Există diferențe semnificative la unele concepte, despre stilul de viață, între zonele rurale și cele urbane. În multe țări mai dezvoltate, aceste diferențe culturale sau/și sociale nu prezintă discrepanțe semnificative comparativ cu țara noastră.
Va urma…
Prof. univ. dr. Vasile Bogdan