Pe parcursul evoluției individuale a antrenorilor, a celor care activează într-o ramură sportivă, vor exista mereu momente de cumpănă, în care aceștia vor căuta răspunsuri la o serie de întrebări de genul:
– De ce fac asta?
– De unde să mă apuc de lucru?
– Care sunt direcțiile de urmat?
– Sunt capabil să gestionez pregătirea unui sportiv de înaltă performanță?
– Care este necesarul minim de cunoștințe pentru a reuși în meserie? Etc….
Majoritatea am trecut prin aceste etape, unii am aprofundat aceste direcții căutând răspunsurile prin studiu individual, alții au lăsat lucrurile în voia sorții, spunându-și: „Las-o așa, voi avea timp să-i dau de capăt….”.
Meseria în sport se fură, se copiază, se compilează, se imită, se învață din cărți de specialitate sau luând ca exemplu alte persoane.
Bela Karoly a fost handbalist și atlet ajungând în final antrenor de gimnastică de mare succes.
Octavian Belu nu a excelat ca gimnast, dar este unul dintre cei mai titrați antrenori de gimnastică din lume.
Și există multe alte exemple.
Avem multe alte exemple de antrenori, cu rezultate mari în performanța sportivă, fără să fi avut un trecut performant în disciplina sportivă antrenată, dar cunoaștem, tot așa, foști sportivi de mare valoare cu rezultate pe măsură în antrenorat.
Nu știu dacă cineva este în posesia „formulei magice” pe care să o implementeze în această direcție. Indiscutabil, lucrurile sunt mult mai complexe.
Aceste permanente căutări de noi idei și de etape ce trebuie parcurse, selectarea și implementarea opțiunilor alese sau renunțarea la acestea, până la identificarea stilului propriu de antrenorat, toate reprezintă etape importante în cariera unui antrenor.
Fiecare dintre aceste etape necesită dezbateri, analize pertinente a pașilor făcuți, în care trebuie abordate, fără rezerve, toate aspectele conexe fenomenului sportiv de performanță, chiar și cele neplăcute asociate nereușitelor din carieră.
Antrenorul dispus la comunicare, deschis la dezbateri în legătură cu concepțiile sale de antrenorat, are șanse mult mai multe să performeze în carieră.
Astfel, devine extrem de reală afirmația lui ARIE DE GEUS (OLANDA)
„Probabil singurul avantaj pe care îl avem în competiție este abilitatea de a învăța mai repede ca adversarul”
Dezbateri =
• Brainstorming
• Comunică
• Dialoghează
• Schimbă opinii
• Învață
• Informează-te
Frank Dick (Marea Britanie – CEO al Școlii Europene a Antrenorilor) avansează următoarea etapizare, care, de fapt, deschide principalul demers pe care trebuie să-l urmăm:
1. Informează-te/Citește
2. Sintetizează/Analizează
3. Decide
4. Aplică/Acționează
Prin cele 4 etape de mai sus, identificăm un concept, general acceptat, de la care putem porni, valabil în multele aspecte ale organizării, dirijării și conducerii procesului de antrenament sportiv de performanță (management) – fie că vorbim de:
Selecție
Inițiere
Învățare
Consolidare
Perfecționare
Alimentație
Refacere
Recuperare
Suplimente de efort
Probe de evaluare a capacității de efort
Evaluarea și prognoza viitoarelor activități;
………toate putând fi trecute prin cele 4 etape, conducând la elaborarea expertizei, act atât de necesar analizei profunde a progresului înregistrat.
Va urma…
Prof. univ. dr. Vasile Bogdan