relatia antrenor-sportiv
Relaţia antrenor – sportiv este una dinamică caracterizată prin flexibilitate, adaptare şi dezvoltare. Relaţia poate evolua odată cu trecerea timpului sau poate fi activată conştient de antrenor, sportiv sau din colaborarea celor doi. Schimbările efective ale relaţiei se realizează cel mai bine prin participare activă din partea antrenorului şi sportivului.
Folosirea puterii întăririlor
Oamenii tind să repete comportamente care produc rezultate plăcute. În acest context, întăririle se referă la orice eveniment care succede un comportament şi face să crească posibilitatea ca acesta să apară din nou în viitor. Se numeşte recompensă, dar psihologii preferă termenul de întărire pentru că ceea ce este „recompensă” pentru unii nu este recompensă pentru alţii. Secretul abordării pozitive constă în utilizarea cu pricepere a întăririlor pentru a creşte motivaţia sportivă şi a consolida comportamentele dezirabile. A alege o întărire nu este de obicei un lucru greu. Totuşi, este nevoie de creativitate şi atenţie la nevoile sportivului pentru a oferi întărirea potrivită. Întăriri potenţiale pot fi comportamente sociale cum ar fi lauda verbală, semnale nonverbale cum ar fi zâmbetul sau aplauzele, contact fizic (o atingere pe umăr). Întăriri pot fi şi posibilităţile oferite sportivului de a se angaja în anumite activităţi (cum ar fi un antrenament suplimentar de individualizare) sau oferirea unui echipament mai deosebit de joc.
1. Fiţi darnici cu întăririle.
Cea mai importantă diferenţă dintre antrenorii evaluaţi favorabil de sportivii lor şi cei care sunt evaluaţi mai puţin favorabil este frecvenţa cu care aceştia întăresc comportamentele dezirabile. Puteţi creşte eficienţa întăririlor verbale prin combinarea lor cu o descriere specifică a comportamentului dezirabil pe care sportivul tocmai îl execută. De exemplu, puteţi spune: „Asta este execuţia cea mai bună, Vasile! Mâna trebuie să fie cât mai întinsă atunci când arunci”. În acest mod, veţi combina puterea întăririi cu o recapitulare tehnică a modului în care sportivul ar trebui să se comporte. De asemenea, sportivul se va concentra spre ceea ce este important. Întăririle nu trebuie limitate la situaţii de învăţare şi la performarea unor abilităţi sportive. Ele pot fi aplicate pentru a consolida comportamente psihosociale, cum ar fi munca în echipă, sportivitatea, conducerea grupului sportiv. Căutaţi lucruri pozitive, întăriţi-le şi veţi vedea că acele comportamente vor deveni mai frecvente. Întăriţi chiar şi lucruri în aparenţă nesemnificative pe care alţii nici nu le observă. Nu promovăm o dulcegărie dezgustătoare pentru că există riscul de a fi fals şi să pierzi din credibilitate.
2. Fixaţi-vă aşteptări realiste şi întăriţi în mod constant realizările.
Calibraţi-vă aşteptările cu nivelul de abilităţi al fiecărui individ. Pentru unii copii, simpla terminare a unei curse de 400 de metri este o realizare semnificativă care merită subliniată prin laudă. Pentru cei mai dotaţi, alegeţi aşteptări de un nivel mai înalt. În multe situaţii, abilităţile complexe pot fi sparte în componente, după care se acordă atenţie acestora până când ele sunt executate la perfecţiune. De exemplu, un antrenor de baschet poate alege să insiste asupra traiectoriei mingii în aruncarea la coş fără să dea atenţie reuşitei aruncării. Sportivii pot beneficia de mult suport şi întăriri chiar înainte ca întreaga deprindere sportivă să fie realizată la nivel superior. Se porneşte cu ceea ce sportivul este capabil să facă, după care cereţi din ce în ce mai mult înainte să furnizaţi întăririle. Este important ca modificarea cerinţelor să fie realiste şi paşii să fie destul de mici pentru ca sportivul să realizeze progresele pentru care va fi întărit.
3. Daţi întăririle imediat ce comportamentul dezirabil apare.
Momentul întăririlor este un alt lucru extrem de important. Cu cât întărirea apare mai repede după un răspuns, cu atât este mai puternic efectul. Faceţi tot posibilul ca să întăriţi comportamentul dezirabil în momentul în care apare. Dacă acest lucru nu este posibil, găsiţi o oportunitate să recompensaţi sportivul mai târziu.
4. Recompensaţi efortul în egală măsură cu rezultatul.
Acest sfat are o relevanţă directă în dezvoltarea unei filozofii sănătoase asupra victoriei. Pentru a pune această filozofie în practică, arătaţi sportivilor că eforturile lor sunt apreciate şi luate în seamă. Eforturile sportivilor nu trebuie să fie ignorate. Antrenorul are dreptul să ceară elevilor lui efort maxim. Acesta este cel mai important lucru care trebuie întărit. Sportivii au un control complet asupra efortului pe care îl fac, dar ei au un control limitat asupra rezultatului efortului lor. Prin preocuparea de a întări eforturile sportivilor noi îi putem încuraja să continue sau să-şi crească implicarea în activitate.
Dr. Marius Crăciun
psiholog sportiv