Antrenorii și sportivii de elită știu că abilităţile mintale sunt decisive pentru succesul sportiv, dar oare care este mecanismul prin care aceste calităţi influenţează performanţa? Este important ca sportivii să știe CUM și DE CE aceste abilităţi influenţează performanţa. Aţi auzit vreodată vreun baschetbalist să spună că detenta nu este o abilitate fizică importantă? Chiar dacă ar susţine acest lucru, antrenorul i-ar putea demonstra foarte ușor importanţa acestei abilităţi fizice. Una din problemele psihologiei sportului este că promovează abilităţi care nu sunt palpabile, vizibile. Antrenorii și sportivii au nevoie de un model intuitiv care să explice nevoia abilităţilor mintale și modul cum acestea acţionează în diferite situaţii.
Model explicativ
Recent, am început să folosesc un model al principalelor abilităţi mintale necesare în sport care explică mai clar rolul psihologiei sportului. Mai mult, acest model ajută sportivii și antrenorii să înţeleagă ce se întâmplă în timpul competiţiilor atunci când sportivii dau dovadă de anumite abilităţi mintale, dar nu le stăpânesc chiar pe toate. Modelul ne ajută să facem mai vizibile abilităţile mintale. Am grupat calităţile mintale în două mari categorii: ofensive și defensive.
Abilităţile mintale ofensive
Aceste abilităţi îi ajută pe sportivi să domine competiţia. Menţionăm în continuare cele mai importante calităţi mintale ofensive.
Motivaţia de competiţie – permite sportivilor să înveţe noi abilităţi și să performeze la un nivel superior, depășindu-și adversarii.
Stabilirea și realizarea scopurilor – ajută sportivii să lupte pentru progres, identificarea și eliminarea slăbiciunilor, antrenament intens și focalizat.
Abilitatea de a-și vizualiza succesul – permite atingerea excelenţei, iar gândurile rămân simple și practice.
Autodialogul – ajută sportivii să gândească pozitiv, într-o manieră pragmatică.
Abilitatea de a elabora planuri de competiţie eficiente – este critică pentru sportivii care evoluează în sporturi dinamice și complexe în care deciziile sunt frecvente. Angajamentul de a se supune unui plan de antrenament sau de competiţie este o abilitate ofensivă care permite sportivilor să ofere tot ceea ce pot la momentul respectiv.
A se simţi confortabil în situaţii de risc – este o calitate în situaţii de competiţie unde prea multă precauţie poate face diferenţa între o medalie și un loc în clasament. Abilitatea de a te menţine într-o stare „relaxată“ se asociază cu calitatea sportivilor de a acţiona fără ezitare, eliminând pericolul gândurilor precaute.
Încrederea în sine – facilitează stabilirea de scopuri, credinţa în succes și executarea adecvată a unor planuri de competiţie. Sportivii care posedă abilitaţi mintale ofensive sunt focalizaţi, dornici de victorie, gata să exploateze orice oportunitate de câștig care apare în competiţie. Fără astfel de calităţi, sportivii pot fi buni, dar niciodată nu vor fi excelenţi!
Abilităţile mintale defensive
Ajută sportivul să aibă rezultate constante în orice condiţii. Dacă abilităţile mintale ofensive sunt necesare pentru realizarea excelenţei, sportivii au nevoie de calităţi defensive pentru a-și menţine excelenţa, a depăși dificultăţile, pentru a performa în situaţiile unor evenimente majore cum ar fi Jocurile Olimpice.
Aceste abilităţi ajută sportivii să fie constanţi și echilibraţi în orice condiţii. Dorinţa de excelenţă manifestată în antrenamente permite evoluţii eficiente în competiţii. Controlul anxietăţii de competiţie devine foarte importantă cu cât semnificaţia concursului crește. Abilitatea de a controla furia și frustrarea înainte și după competiţie permite sportivilor să se echilibreze rapid și să-și revină din greșeli în urma problemelor apărute. Controlul energiei mintale are trei aspecte diferite:
1) abilitatea de a crește nivelul de intensitate,
2) abilitatea de a-și recupera energia în pauzele dintre evenimente,
3) abilitatea de a ajusta energia, în sus sau în jos, în funcţie de situaţia competiţională.
Calitatea de a-ţi reveni rapid după ce ai suferit un eșec este o abilitate mintală deosebit de importantă în competiţiile lungi, care necesită efort prelungit. Răspunsul flexibil, diferenţiat la schimbările survenite în mediu poate fi esenţial în competiţiile de mare anvergură unde condiţiile de desfășurare se modifică mult. Abilitatea de a se concentra pe sarcină în pofida stimulilor distractori este de-asemenea critică în competiţiile de înalt nivel. Cuvintele cheie care descriu cel mai bine abilităţile defensive sunt: echilibru, mobilitate, rezistenţă. Sportivii cu scoruri mari la abilităţile defensive sunt indivizi pe care antrenorii pot conta întotdeauna, indiferent de importanţa competiţiei. Ce aduce nou modelul ofensiv-defensiv faţă de lista obișnuită a abilităţilor mintale? În primul rând oferă antrenorilor posibilitatea să explice mai bine comportamentul sportivilor. Iată câteva exemple:
1.Un sportiv are bune rezultate pe plan naţional, dar face greșeli foarte mari în competiţiile internaţionale, de nivel ridicat. Acest sportiv are abilităţi ofensive foarte bune, dar la nivelul defensiv ar trebui să mai lucreze. Are dificultăţi în a-și controla anxietatea competiţională, din cauza dorinţei prea mari de a învinge și capacităţii lui limitate de a-și gestiona nivelul energiei psihice. Ar trebuie să înţeleagă că anxietatea este un lucru normal, iar adevărata slăbiciune constă în refuzul de a se adapta.
2.Sportivul a devenit plafonat. Nu își mai îmbunătăţește rezultatele și pierde în faţa acelorași adversari. Rezultatele nu arată că este un sportiv de excepţie, dar antrenorul vede în el un mare potenţial. Poate fi un individ cu bune capacităţi defensive, dar cu carenţe la nivel ofensiv: încredere, plăcerea riscului sau capacitatea de a-și alege și îndeplini scopurile propuse. Abilităţile ofensive ne ajută să atingem rezultate bune, cele defensive ne dau consistenţă și echilibru. O combinaţie reușită a acestor două tipuri de calităţi mintale există la sportivii de elită!
Marius Crăciun,
psiholog