Anul Nou este timpul favorit pentru oameni și organizații pentru a-şi fixa obiective privitoare la ce ar dori să realizeze. Există o adevărată literatură despre cum să-ți alegi obiectivele, cum să te ții de ele, cât de eficiente sunt. Cum ar fi să existe o altă perspectivă asupra alegerii obiectivelor? Dacă trasarea unor obiective nu ar fi cel mai bun lucru posibil? Sunt conștient că 99 % dintre oameni, incluzând mentori din business și antrenori de renume sunt profund atașați de conceptul de alegere a obiectivelor (chiar dacă nu o fac totdeauna în viața reală).
Setarea unor obiective precise este considerat ceva normal, de simț comun și este întărită de cercetări în domeniu. De exemplu, este menționat un studiu elaborat la Universitatea Yale în care se menționează că doar 3% din studenti și-au definit obiective foarte clare de viitor. După 20 de ani aceștia au dobândit o avere la fel de mare ca și ceilalţi 97%. Mii de articole citează acest studiu iar celebrul Anthony Robbins îl folosește ca baza în carțile și seminariile sale. Dacă ar fiadevărat, ar fi foarte convingător. Dar studiul amintit pur si simplu nu există. Este doar o legendă urbană. Oare toți oamenii de succes lucrează după obiective precise? Sunt studii care arată că oamenii de succes (directori de firme, sportivi de top, personalități din media) nu își trasează totdeauna obiective foarte riguroase. Organizatiile economice moderne au început să nu își traseze obiective anuale precise în afară de cele cerute de reglementările financiare. Motivul este că obiectivele prea rigide împiedecă organizația să aibă abilitatea de a răspunde flexibil la cerințele pieții. Cum este posibil să ne trasăm obiective realiste când este imposibil să luăm în calcul toți factorii asupra cărora nu putem avea nici un control?
„Definirea strictă obiectivelor, ne definește limitările”
Un maratonist își fixează ca obiectiv să încheie cursa în 3 ore și 30 minute. Se antrenează într-un ritm potrivit pentru a realiza acest lucru. Timpul realizat este 3 ore și 29 minute. Obiectiv îndeplinit. Acum să ne imaginăm același sportiv care se dedică unui program de antrenamente echilibrat bazat pe forță musculară, lucru la sală și alergări pe distanțe diferite. În fiecare săptămână se dedică programului, hotărârii sale de a progresa. Rezultatul cursei: 3 ore și 19 minute. Deci formularea unor obiective stricte rigide poate duce la limitarea performanței. Același lucru se întâmplă în cazul oamenilor care doresc să slăbească. Ei își fixează un obiectiv în kilograme în loc să se focalizeze pe a mânca sănătos și a face exerciții fizice potrivite. Mai apare problema că formularea unui obiectiv pe termen lung este mai greu de susținut, pe când focusarea pe alimentația de zi cu zi este mai ușor de realizat.
Decât să ne definim propriile limitări prin obiective de lung parcurs, mai bine să fim hotărâți spre o îmbunătățire continuă. Nu toți oamenii de succes își fixează obiective de lungă durată, dar sunt determinați să progreseze continuu. Ei se ghidează după progrese mici în fiecare zi, care sumându-se vor genera o schimbare semnificativă. Un progres de 1% realizat în fiecare zi te va face în timp să fii 100% mai bun decât ai fost. Este ceva asemănător filozofiei japoneze Kaizen care se traduce prin „îmbunătățire continuă”. Această filozofie spune simplu că prin mici îmbunătățiri zilnice, în timp se produc îmbunătățiri cu impact pozitiv major asupra vieţii. Se concentrează pe îmbunătățirea continuă în toate aspectele vieţii şi a început să fie folosită inclusiv în mediul sportiv.
Dr. Marius Crăciun
psiholog sportiv