- Stabilirea de obiective de performanţă, individuale şi de echipă
În general, când vorbim de obiective de echipă, ne gândim în termeni de scopuri de rezultat. De exemplu, o echipă de baschet îşi formulează ca obiectiv să joace în play-off la sfârşitul sezonului. Obiectivele de performanţă pot fi stabilite pentru grupuri sau echipe, la fel cum pot fi stabilite pentru indivizi. Cercetările au arătat că sportivii care şi-au formulat obiective de echipă au evoluat mai bine decât cei care şi-au formulat doar obiective individuale. La modul ideal, obiectivele individuale, ar trebui să coincidă şi să susţină obiectivele de echipă, la fel cum obiectivele de echipă ar trebui să susţină obiectivele individuale. Totuşi, pentru că succesul echipei are prioritate, obiectivele individuale ar trebui să fie subordonate celor de echipă.
- Stabilirea de obiective de antrenament, dar şi de competiţie
Cu toate că antrenorii recunosc importanţa covârşitoare a antrenamentului ca mijloc eficient în pregătirea competiţiei, ei se focalizează prea des doar pe obiective de competiţie. Modul în care un individ sau o echipă se pregăteşte la antrenamente este în corelaţie directă cu performanţa din competiţie. Este important să recunoaştem că sportivii petrec mai mult timp în sălile de antrenament, decât în competiţii. Se pare că sportivii olimpici se diferenţiază de sportivii obişnuiţi tocmai prin importanţa pe care ei o acordă obiectivelor de antrenament.
Există mai multe căi prin care obiectivele de antrenament pot ajuta un sportiv să-şi îndeplinească obiectivele de performanţă. Dacă un baschetbalist are ca scop de performanţă în competiţie să realizeze un procentaj de 40% din aruncările din acţiune, el trebuie să aibă acelaşi scop şi la antrenamente. Nu are niciun sens să te antrenezi fără să ai în minte vreun obiectiv şi apoi să aştepţi să-ţi îndeplineşti obiectivele de performanţă în competiţie. Dacă îmi doresc să fiu un bun aruncător de la semidistanţă în timpul meciurilor, atunci trebuie să fiu un bun realizator şi în timpul antrenamentelor.
Pentru ca echipa să reuşească în competiţie, este bine să se aibă în vedere şi alte tipuri de obiective în timpul antrenamentelor. Ne referim la obiective legate de etica muncii şi pregătirii, care trebuie să fie prezente la antrenamente. Pentru un antrenament reuşit, sportivii trebuie să se prezinte la sală cu punctualitate. Ei trebuie să participe la exerciţii cu entuziasm şi să fie atenţi la indicaţiile antrenorului pentru a-şi îndeplini obiectivele propuse. Sportivii trebuie să se complimenteze reciproc pentru efortul depus şi să creeze o atmosferă suportivă, uneori chiar să glumească între ei. Antrenorul trebuie să traseze jucătorilor obiective de antrenament pentru a promova, de exemplu, coeziunea echipei. Astfel, unui jucător mai taciturn, mai puţin vorbăreţ şi suportiv cu colegii în timpul meciurilor, ar trebui să i se fixeze ca obiectiv să spună ceva sincer şi pozitiv despre fiecare membru al echipei.
- Sportivii să-şi internalizeze obiectivele
Acceptarea şi internalizarea obiectivelor este cel mai important ingredient în procesul despre care vorbim. Dacă un sportiv îşi stabileşte propriile obiective, este aproape cert că el le va internaliza. Invers, dacă obiectivele sunt stabilite de antrenor sau colectivul tehnic, este posibil ca sportivul să nu se simtă stăpânul propriilor alegeri. Ar trebui oare ca sportivul să-şi stabilească totdeauna propriile obiective, fără implicarea colectivului tehnic? Nu, în mod necesar. Sportivul ar trebui să accepte şi să internalizeze obiectivele stabilite atât de el însuşi, cât şi de antrenor.
Nu putem aştepta ca sportivul să-şi desemneze propriile scopuri, pentru că el nu este totdeauna conştient de principiile stabilirii obiectivelor. Cercetările concluzionează că în sport, este cel mai bine ca sportivii să-şi stabilească singuri scopurile sau să participe la procesul de stabilire a acestora. Totuşi, obiectivele stabilite de alţii conduc la performanţe la fel de bune, atât timp cât liderul este suportiv şi instrucţiunile sunt clare. Sportivii trebuie să accepte şi să internalizeze obiectivele lor, indiferent cine le impune. Ei trebuie să se simtă în control (autodeterminare), dar nu trebuie în mod necesar să-şi stabilească singuri obiectivele, pentru a se simţi în acest fel.
Marius Crăciun,
psiholog sportiv