În sporturile de echipă, este nevoie de un echilibru delicat atunci când un sportiv caută explicații pentru nereușită. Victoria, în aceste cazuri, nu depinde de o singură persoană. Este adevărat și în cazul unei înfrângeri, foarte rar o singură persoană este responsabilă.
În general, există trei modalități prin care ne evaluăm performanța:
- Punem vina pe alții – Un stil atribuțional extern, adică găsirea de vinovați între colegii de echipă te face să nu progresezi. Mai mult, cauzează conflicte care vor afecta funcționarea optimă a grupului.
A arăta cu degetul către alții, s-ar putea exemplifica prin: “Nu a fost vina mea că am pierdut. Dacă colegi mei din apărare își făcea mai bine treaba, am fi câștigat.”
2. Autoînvinovățirea – A te critica pe tine pentru înfrângere îți afectează încrederea, marchează negativ potențialul tău pentru viitor.. Un exemplu:, “Sunt un looser. Repet aceleași greșeli, iar și iar. Ne-a costat meciul de azi și poate și confruntările următoare
3. Evaluarea obiectivă – Analiza post-competiție este vitală pentru a înțelege ce a mers rău la nivel de echipă și la nivel individual. Această perspectivă permite să vezi greșelile, să înveți să abordezi competiția la un nivel superior.
Atunci când toți membrii echipei urmează acest demers, o înfrângere poate coagula grupul și favorizează îndeplinirea obiectivelor de competiție.
O evaluare obiectivă începe prin a-ți pune niște întrebări simple: “erorile tactice, lipsa comunicării, execuții greșite, au contribuit la nereușită? Care a fost rolul meu în rezultatul final?”
Analiza post- competiție, după un eșec, ne va ajuta să identificăm soluții viabile, va creea coeziune în echipă pentru a lucra în jurul unui obiectiv comun.
Concluzii. În sporturile de echipă, găsirea unui echilibru între asumarea responsabilității pentru înfrângere și căutarea de explicații – este esențială în dezvoltarea personală, coeziunea echipei și jocul colectiv.
Învață și progresează din greșeli și înfrângeri, mai degrabă decât să pui vina pe alții
Dr. psiholog Marius Crăciun