Cum ne dezvoltăm încrederea în sine (III)

Cum putem face față stimulilor distractori? Prin concentrarea pe proces. Înseamnă să ne focusăm pe lucrurile prin care contribuim la rezolvarea sarcinilor din momentul prezent: aruncarea de trei puncte, să dăm un pas bun, să facem o pătrundere… Orice gând care nu contribuie direct la realizarea sarcinii este neproductiv, ineficient și ne subminează încrederea.  Pentru a realiza o focalizare mintală eficientă în sportul pe care îl practici, trebuie să te concentrezi pe gândurile și acțiunile relevante în vederea realizării sarcinilor tale sportive. Ar fi de ajutor să faci o listă a lucrurilor relevente vs. nerelevante. Atunci când recunoști că gândurile tale se îndreaptă spre lucruri nerelevante, poți să te oprești și să te refocusezi pe lucruri semnificative. Cu cât vei reuși să te focusezi pe proces în performanța ta, vei obține rezultate. Îngrijorările, gândurile de tipul “ce se întâmplă dacă” vor fi mai puține. Vei evolua mai relaxat și mai eficient.

Încrederea este o pre-rechizită pentru a obține excelența în sport și în viață. Să menții încrederea la nivele înalte pare o sarcină dificilă. Se întâmplă pentru că numeroși ucigași ai încrederii ne atacă gândirea și ne cauzează îndoieli cu privire la abilitățile noastre. Aceste atacuri vin sub diferite forme, dar majoritatea provin din gândurile și trăirile noastre.

Cerințele nerealiste

sunt inamici ai încrederii care vin din gândirea perfecționistă. Perfecționiștii sunt adesea oameni de valoare care au așteptări mari de la ei. Ei își trasează obiective atât de înalte încât nu vor fi niciodată mulțumiți. Atitudinea critică față de tine însuși îți va eroda încrederea. Adesea acești sportivi vor performa foarte bine la antrenamente, dar nu își vor arăta întregul potențial în competiții.

Un alt ucigaş al încrederii este gândirea de tip totul sau nimic.

Uneori sportivii își cataloghează performanţa ca fiind doar bună sau rea. Ei nu își acordă credit pentru un succes parțial. Un judecător interior preia controlul asupra gândirii lor și le afectează încrederea. Dacă lăsăm vocea critică să ne domine, punem etichete negative asupra noastră cum ar fi: slab, labil sau neputincios. Dacă nu reușim să controlăm judecătorul nostru interior, el ne va face multe probleme în ce privește încrederea și imaginea de sine. Autodialogul negativ degradează încrederea în sine.

A stărui asupra erorilor comise

afectează de asemenea încrederea pentru că nu ne direcționează focus-ul atențional asupra ceea ce trebuie să facem după ce am greșit. În timp ce ai regrete și rememorezi ultima greșeală, jocul merge mai departe. Trebuie să urmărim desfășurarea evenimentelor, dar mintea noastră ne sabotează, afectând încrederea în abilitățile noastre  în a   avea cea mai bună performanță, în prezent. Cerințele nerealiste, gândirea perfecționistă și concentrarea pe greșelile făcute pot duce la un ultim ucigaş al încrederii,

Teama de eșec

Devenim cuprinși mai mult de frica de eșec decât de dorința de a lupta pentru succes. Atunci când se întâmplă acest lucru, jucăm cu tensiune și anxietate, ceea ce duce la multă precauție. Frica de eșec se manifestă adesea prin blocaje emoționale. Evoluăm doar  să nu greșim, să nu fim criticați, în loc să jucăm pentru a învinge sau pentru a avea satisfacție. Vestea bună este că acești ucigași ai încrederii pot fi la rândul lor “uciși”.

Va urma

Dr. Marius Crăciun
psiholog sportiv

Comments

comments