Competițiile moderne abundă în comportamente lipsite de sportivitate. Accentul mare pus pe victorie generează o serie de probleme morale. Ideea după care sportul clădeşte caracterul este o credinţă puternică în societatea modernă. Este de presupus că sportul este un mediu în care oamenii învaţă să colaboreze, să negocieze, oferind soluţii unor conflicte morale, dezvoltând virtuţi cum ar fi corectitudinea, loialitatea, responsabilitatea, conformitatea. În timp ce unii susţin cu tărie că sportul clădeşte caractere, alţii susţin chiar contrariul.
Este uşor să găseşti în sport exemple de utilizare a unor substanţe interzise, comportamente agresive, tentative de trişare. Competiţiile sportive din ziua de astăzi abundă de comportamente lipsite de sportivitate. Mai mult, există unele evidenţe care sugerează că accentul mare pus pe victorie generează probleme morale şi competiţia acerbă reduc incidenţa comportamentului prosocial, promovând manifestări antisociale. Dacă antrenorii reuşesc să-i ajute pe sportivi să atingă marea performanţă, îşi pot ei îndruma elevii şi spre alegeri morale sau etice?
Sportivii petrec mult timp într-un mediu relativ închis, în care se antrenează şi îşi dezvoltă abilităţile specifice, astfel că valorile şi credinţele sunt modelate de către cei cu care vin în contact (antrenori şi colegi). Pentru că dorinţa de a câştiga este atât de mare, unii antrenori chiar îşi exploatează sportivii separându-i de responsabilităţile şcolare, de familie şi prieteni, promovând agresivitatea sau consumul de substanţe interzise. Comportamentele indezirabile nu se limitează doar la antrenori. Frecvente scandaluri sunt legate de comportamentul spectatorilor care încurajează şi tolerează violenţa. Atitudinea noastră şi reacţia faţă de aceste probleme de morală şi etică sunt legate de efectul şi influenţa pe care antrenorii, profesorii au avut-o în timpul programelor sportive la care am participat. Dacă deciziile amorale au fost recompensate în diverse
situaţii, sportivii vor învăţa că justiţia, egalitatea, consideraţia pentru alţii sau respectul pentru reguli nu sunt atât de importante. Pentru că vedetele sportive sunt larg mediatizate, în special când au comportamente nepotrivite, tinerii sportivi pot uşor modela astfel de acte comportamentale.
Antrenorii sunt mentori, substitute de părinţi, consilieri şi judecători – toate aceste roluri sunt deopotrivă prezente. Calitatea relaţiei antrenor-sportiv determină nivelul şi conţinutul influenţei. Sportivii evaluează continuu relaţia lor cu antrenorii, după care decid dacă acceptă o ghidare morală sau nu. Sportivii, ca toţi oamenii, primesc primele sfaturi morale de la părinţii lor. După ce sportivii devin din ce în ce mai angajaţi în sport, antrenorii devin sursele cele mai importante de influenţare morală. Acest lucru se întâmplă pentru că sportivii îi admiră şi au încredere în ei. Mai mult, antrenorii au puterea de a-şi impune standardele proprii, chiar prin pedepsirea sportivilor care nu aderă la regulile de echipă.
Înţelegerea modului în care antrenorii influenţează dezvoltarea morală şi formarea caracterului este importantă pentru societate pentru că oferă căi prin care se învaţă valorile morale. Societatea aşteaptă multe lucruri
de la sport şi sportivi, în sensul promovării unor valori morale şi etice, cum ar fi respectul faţă de cei învinşi, sportivitatea, fair-play, egalitatea de şanse, ajutorarea reciprocă etc. Cu toate acestea, nu trebuie să neglijăm faptul că sportul nu poate fi mai bun decât societatea în care există, iar dezvoltarea morală a sportivilor este supervizată de antrenorii care joacă un rol crucial în acest demers. Participarea în sport şi activităţi fizice nu creează în mod automat oameni mai buni sau mai răi. Trăsăturile pozitive de caracter nu apar din senin, ele se învaţă prin sport şi activităţi fizice. Învăţarea raţionamentului moral, a comportamentelor de sportivitate implică folosirea sistematică a unor strategii adecvate de către antrenori, de preferat de la o vârstă timpurie.
Pentru ca adagiul „sportul clădeşte caracterul” să nu fie doar o vorbă goală, sugerăm două direcţii valabile în sportul pentru tineri: în primul rând, încurajarea practicării sportului din plăcere şi nu pentru a „câştiga cu orice preţ”, şi în al doilea rând, stimularea participării în activităţi sportive. Mulţi sportivi tineri renunţă la activitate pentru că nu au ocazia să se exprime pe teren, fiind ţinuţi prea mult pe banca de rezerve.