Programele de management al furiei în sport nu au o prea îndelungată tradiţie, iar cercetarea trebuie să evalueze gradul lor de eficienţă. Multe dintre aceste programe sunt adaptate din alte domenii cum ar fi violenţa domestică, violenţa la tineri sau probleme de abuz. Programele de intervenţie de grup trebuie să implice atât sportivii cât şi antrenorii. Programele de consiliere individuală cele mai eficiente se bazează pe tehnici cognitiv – comportamentale care și-au dovedit eficacitatea şi în alte domenii aplicative.
În Statele Unite, numeroase asociaţii profesioniste din diverse sporturi precum şi în sportul din colegii au introdus workshop-uri pentru sportivi în încercarea de a conştientiza, a înţelege şi reduce numărul de acte violente în care sunt implicaţi sportivi. Aceste programe furnizează o serie de materiale educative şi implică pe sportivi în jocuri de rol şi tehnici de tip brainstorming prin care să se furnizeze alternative la furie şi mânie. Ţinând cont de frecvenţa tot mai mare a actelor agresive determinate de emoţiile negative în mediul sportiv românesc, programele de management al furiei ar fi binevenite.
Conştientizarea sau workshop-urile ocazionale nu sunt o rezolvare pentru comportamentul violent. Antrenorii ar trebui să aibă competenţe privind recunoaşterea primelor semne de furie şi redirecţionarea activării spre alternative comportamentale acceptabile. Simularea unor situaţii competiţionale din care sportivii să înveţe cum să se comporte în situaţiile tensionate din teren, ar fi de mare ajutor. Cercetările cu privire la cauzele furiei şi agresivităţii în mediul sportiv pot aduce un plus de cunoaştere şi să ajute la elaborarea unor modalităţi de intervenţie în controlul comportamentului agresiv.
Sumar
Agresivitatea este de două feluri, ostilă şi instrumentală.
Agresivitatea ostilă este o acţiune împotriva unei fiinţe umane cu intenţia de a vătăma, în timp ce agresivitatea instrumentală are ca scop obţinerea unui scop extern, cum ar fi victoria. Teoria instinctului susţine că agresivitatea este un catharsis care are ca rezultat o reducere a impulsului de a face rău. Teoria învăţării sociale susţine că agresivitatea este un comportament învăţat şi nu are rol de catarsis. Teoria reformulată a frustrării şi agresivităţii că frustrarea creează premisele pentru agresivitate dar nu duce neapărat la agresivitate. Teoriile care caută să explice comportamentul agresiv furnizează o bază pentru intervenţiile care sunt destinate să reducă comportamentul agresiv. În cazul comportamentelor agresive, emoţia cea mai frecventă este furia. Din această cauză, cele mai eficiente tehnici de control al agresivităţii, la nivel individual, sunt tehnicile de management ale furiei. Două sunt tehnicile cele mai eficiente pentru controlul furiei: intervenţii care vizează reducerea activării asociate cu furia şi intervenţiile cognitiv comportamentale. Programele de management al furiei în sport nu au o prea îndelungată tradiţie, iar cercetarea trebuie să evalueze gradul lor de eficienţă. Multe dintre aceste programe sunt adaptate din alte domenii cum ar fi violenţa domestică, violenţa la tineri sau probleme de abuz.
Dr. Marius Crăciun
psiholog sportiv