Ajungi la antrenament cu o oră mai devreme ca să lucrezi suplimentar. Cauţi pe net cea mai bună pereche de bascheţi pentru a te simţi cât mai confortabil în timpul meciurilor. Te informezi cu privire la modul în care intensitatea antrenamentului îţi va creşte forţa musculară. Înveţi cât mai multe despre cum nutriţia potrivită îți va da mai multă energie. Dar nu este totul: Renunţi la o seară în compania prietenilor pentru că ai dimineaţa devreme antrenament.
Depăşeşti durerea pe care o simţi în speranţa că este singurul lucru care te va face mai eficient. În momentul competiţiei, cauţi să fii cât mai concentrat. Te antrenezi din greu şi faci multe sacrificii, vrei să câştigi, nu doar să joci frumos. Nu ai de unde să ştii cum se vor prezenta adversarii tăi, în ce formă sunt, nu contează, tu vrei să câştigi – să îi învingi! Nu vei avea satisfacţie dacă victoria va fi facilă…. nu aştepţi numai victoria, este şi o oportunitate să îţi dovedeşti ţie că ai valoare: competiţia este o provocare!
Ce este de fapt competiţia? Înseamnă succesul meu şi nereuşita adversarului. Dacă îmi realizez obiectivul, adversarul nu îl realizează pe al lui. Competiţia este cel mai bine descrisă ca fiind o situaţie în care indivizii sau echipele luptă pentru a realiza un obiectiv care va fi atins doar de o singură parte. Uneori competiţia poate fi doar cu tine însuţi, atunci când îţi doreşti să îti depăşeşti statisticile personale. În general, noi am dezvoltat multe mituri despre competitie, cum ar fi :
- Competiţia este inevitabilă: ţine de natura umană. Este o credinţă menţinută de societate, în ciuda faptului că anumite populaţii nu o cunosc. (ex. indienii iroquezi).
- Competiţia scoate tot ce este mai bun din noi. Cercetările consideră mai bună cooperarea pentru că ajută la depăşirea limitelor şi promovează realizări mai mari decât competiţia. Competiţia reduce realizările deoarece creşte anxietatea, reduce capacitatea noastră de a împărtăşi informaţii utile. Oamenii de succes, din afara sportului, iubesc provocările, dar nu sunt motivaţi numai de victorie. Succesul şi victoria asupra adversarului nu sunt acelaşi lucru.
- Competiţia clădeşte caractere: dezvoltă stima de sine. Totuşi, posibilitatea de a fi umilit este prezentă în competiţie. Afectaţi de anxietate, indivizii cu stimă de sine scăzută, vor pierde. Stima de sine scăzută devine o profeţie care se autoadevereşte. Eşecul poate fi frustrant şi poate aduce agresivitate. Cum ar putea acest lucru dezvolta caracterul?
Ce putem spune despre colaborare? Cred că competiţia este colaborare. Competitorii colaborează pentru a deveni fiecare mai buni. Ei colaborează fiind în acelaşi loc, în acelaşi timp, respectând aceleaşi reguli.
„Care e treaba?” puteţi întreba, „Cui îi pasă cum o numim? Sunt aici ca să câştig!.”
Dorinţa de a câştiga are beneficii discutabile, dacă pui victoria în faţa excelenţei, dacă eşti dispus să trişezi sau dacă îţi este frică de umilinţă, dacă pierzi sau îţi este frică că vei fi tratat ca un loser, cu inferioritate. Ce vreau să spun este că majoritatea dintre noi suntem confuzi cu privire la victorie. Nu suntem aici “doar să câştigăm”. Este mai mult decât atât. Dorinţa de a învinge este determinată de cultura noastră competitivă şi de miturile cu privire la competiţie. Poţi alege să colaborezi sau să fii competitiv. În primul rând, trebuie să luăm în considerare complexitatea fiinţei umane şi multiplele posibilităţi care ni se deschid. Poţi alege să fii un adevărat creator al scenei sportului sau să fii un competitor influenţat de societatea în care trăim. Prima variantă te va face un sportiv mai bun, vei evolua mai eficient şi vei simţi mai multă bucurie şi satisfacţie.
Marius Crăciun,
psiholog sportiv