Cele mai comune mituri cu privire la implicarea tinerilor în sport

În jur de un milion de copii din România cu vârste cuprinse între 5 şi 14 ani fac sport în mod organizat. Importanţa implicării tinerilor în sport este una considerabilă, ţinând cont de faptul că majoritatea copiilor încep să fie implicaţi în sportul organizat atunci când sunt încă în formare. Activitatea în sportul pentru tineri este afectată de o serie de mituri care trebuiesc conştientizate.

Mitul 1: Implicarea în sportul pentru tineri duce la formarea caracterului

Formarea caracterului prin sport nu se face în mod automat. Programele sportive trebuie să fie orientate specific pentru a facilita dezvoltarea pozitivă a tinerilor. Rezultatele pozitive depind de experienţele personale ale copiilor care sunt influenţate considerabil de activităţile din cadrul programelor sportive, dar şi de antrenorii şi părinţii care coordonează aceste activităţi.

Mitul 2: Implicarea în sport duce la rezultate negative cum ar fi violenţa sau agresivitatea

Studiile arată anumite legături între sport şi aceste rezultate negative; în orice caz, programele bine organizate în scopul promovării dezvoltării pozitive asociate cu un sprijin adecvat din partea adulţilor au foarte mici şanse să genereze astfel de elemente nedorite.

Mitul 3: Pentru a deveni sportiv de performanţă, copilul trebuie să se specializeze de la vârsta de şase sau şapte ani

Există anumite dovezi care susţin că specializarea timpurie şi training-ul specific sunt eficiente în dezvoltarea sportivilor de performanţă; în orice caz, există şi multe argumente care arată că implicarea într-o varietate de activităţi sportive poate duce la performanţă în orice sport. Cercetările actuale sugerează că există mai multe avantaje fizice, psihologice şi sociale ale diversificării timpurii a implicării, în timp ce mai multe dezavantaje sunt asociate cu specializările timpurii. Din aceste motive, se pare că diversificarea timpurie este metoda optimă pentru performanţă.

Mitul 4: Părinţii ar trebui să-şi limiteze implicarea în sportul practicat de copiii lor

Părinţii reprezintă surse ale diferitelor forme de sprijin pentru copiii lor. În plus, părinţii pot influenţa implicarea copiilor prin propriile comportamente şi aşteptări. Programele sportive ar trebui să îi implice pro-activ pe părinţi în dezvoltarea sportivă a copiilor. Părinţii ar trebui să fie informaţi despre modul în care comportamentele lor faţă de sport şi credinţele lor influenţează comportamentele şi credinţele copiilor.

Mitul 5: Antrenorii în sportul pentru tineri ar trebui să fie specialişti în sportul pe care îl antrenează

Cercetările anterioare arată că antrenorii au un rol important în credinţele copiilor faţă de abilitatea percepută, faţă de plăcerea de a face sport, motivaţia pentru a face sport şi motivele pentru care copiii abandonează sportul. Aceste responsabilităţi sunt la fel de importante ca deprinderile de a preda. Aşadar, antrenorii au un rol critic în implicarea tinerilor în sport şi ar trebui să înţeleagă dezvoltarea fizică, cognitivă, socială şi psihologică a tinerilor.

Marius Crăciun,
psiholog sportiv

Comments

comments