Biofeedback-ul și creșterea performanței sportive

Când suntem angrenați într-o competiție ar fi bine să ne gândim cât mai puțin la rezultatul jocului nostru. În loc de acest lucru, focalizați-vă în întregime asupra procesului, asupra sarcinii pe care să o îndepliniți. Asta nu înseamnă concentrarea exclusivă asupra tehnicii de execuție sau asupra biomecanicii mișcărilor. Focalizarea se face pe aspectele mentale și fizice, necesare pentru a evolua cât mai bine. Gândirea centrată pe rezultat este ca și cum am număra banii pe care încă nici nu i-am câștigat. Atunci când ne gândim la rezultatul pe care urmează să îl realizăm, ne pierdem concentrarea.

De fapt, noi nici nu putem deveni eficienți dacă ne gândim în viitor. Viitorul nu îl putem controla, singurul lucru pe care îl putem controla este propriul nostru efort și comportament. Desigur, dacă ne gândim la viitor în sens pozitiv, ne putem crește motivația, dar acest lucru poate acționa împotriva noastră atunci când avem nevoie să ne focalizăm pe execuția unor sarcini imediate cerute de competiție. Dacă te simți distras de gândurile privitoare la rezultat, încearcă să le pui de-o parte și concentrează-te pe ce ai de făcut în momentul respectiv. Acest lucru nu este deloc simplu, necesită antrenament. Înaintea unei competiții întreabă-te care ar putea să fie cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla? Cât ar putea dura acest lucru? Ce probleme ar putea să apară? Este o problemă de viață și de moarte? Ai mai trecut prin astfel de situații? Stabilește o perspectivă reală asupra rezultatului, pregătește-te mintal și bucură-te de ziua pe care o trăiești. De fapt, cea mai simplă modalitate de a scăpa de gândurile cu privire la rezultat este să fii ancorat în prezent. Ancorarea în prezent se realizeazã foarte eficient prin folosirea unor rutine competiționale.

Stresul enorm din timpul competițiilor îi determinã pe sportivi să reacționeze fizic și mental într-un mod care le afectează negativ performanța. Sportivii pot deveni tensionați, frecvența cardiacă și respiratorie se modifică, iar din cauza îngrijorărilor focusarea atențională va avea de suferit. Aceste evidențe îi determină pe antrenori să acorde din ce în ce mai mult interes psihologiei sportului și în particular contracarării anxietății competiționale. Ca specialist în antrenamentul mental am avut ocazia să lucrez cu sportivi de mare valoare cărora le-am acordat asistență psihologică.

Una dintre cele mai eficiente metode care permite sportivilor să evolueze optim în condiții de presiune maximă este antrenamentul biofeedback. Rațiunea care stă în spatele intervențiilor biofeedback se bazează pe principiul psihofiziologic care susține că orice schimbare fiziologică este însoțită de modificări corespunzătoare în statutul emoțional și mental. Este valabil și contrariul: modificări la nivelul gândurilor sau emoțiilor vor avea efect corespunzător asupra fiziologiei sportivului. Mai concret, ce este biofeedback-ul? Este o formă de intervenție care oferă informații în timp real asupra funcționării creierului și corpului (unde cerebrale, tensiunea arterială, frecvența cardiacă, temperatura cutanată, tensiunea musculară, etc.). Scopul acestei metode este de a învăța oamenii să-și controleze voluntar unele funcțiuni fiziologice, care în mod normal sunt sub comanda sistemului nervos autonom. Sistemele biofeedback sunt un fel de fereastră deschisă spre semnalele emise de corp.

În timp ce sportivul observă semnalele provenite din corpul său pe un monitor, el începe să identifice gânduri și imagini mintale care influențează reacțiile lui fizice. Din cauza relației strânse minte – corp, se pot utiliza aceste imagini mentale și gânduri ca și amorse pentru a deveni mai relaxați, mai calmi. Odată ce aceste tehnici sunt învățate și individul este capabil să utilizeze starea de relaxare sau vizualizarea, echipamentul biofeedback nu mai este necesar, sportivul putând să-și gestioneze singur simptomele care erau problematice. Este recomandabil să se practice în același timp atât biofeedback-ul cât și tehnicile de relaxare. Biofeedback-ul nu este un tratament pasiv. El necesită o participare activă în decursul căreia sportivul învață să-și controleze funcțiuni corporale involuntare, „automate”, cum ar fi frecvența cardiacă, tensiunea arterială, undele cerebrale, tensiunea musculară, respirația, etc.

Marius Crăciun, psiholog

Comments

comments