În principal autodialogul se referă la afirmațiile pe care sportivii și le adresează lor; pot să fie verbalizări automate sau forme mai deliberate ale exprimării verbale. Deși aceste afirmații pot fi făcute cu glas tare, cele mai multe se referă la limbajul interior din mintea noastră. Natura autodialogului reflectă verbalizări pozitive (de exemplu: „pot trece peste dificultăți”) sau negative (de exemplu: „voi rata cu siguranță aruncarea”).
Există și elemente interpretative asociate cu autodialogul care pot fi mai importante decât conținutul afirmațiilor. De exemplu, doi sportivi care își spun aceeași frază atunci când sunt obosiți (de exemplu: „este dificil să mențin ritmul acesta”), unul din ei interpretează afirmația ca și un semn că trebuie să abandoneze, pe când celălalt o interpretează ca o provocare ca să mențină aceeași intensitate și să continue. Autodialogul mai este denumit în literatura stiințifică repetare verbală, dialog interior sau limbaj personal.
Cu toate că încurajăm frecvent sportivii să utilizeze diferte tipuri de autodialog, tehnica este mai puțin studiată comparativ cu alte abilități mintale. Primele cercetări au vizat determinarea efectului autodialogului în combinație cu alte abilități psihologice, cum ar fi imageria, tehnicile de relaxare sau alegerea obiectivelor. Astfel de studii au furnizat evidențe în sprijinul utilizării unui pachet de abilități psihologice, fără să permită identificarea efectului fiecărei abilități. Cercetările mai recente s-au focalizat doar pe autodialog. Majoritatea studiilor au confirmat că această abilitate poate fi eficientă în creșterea performanței și aceste beneficii se extind la diferite sporturi și nivele de expertiză sportivă. Cu toate acestea, există puține studii care au vizat sportivi de mare performanță; majoritatea au avut în vedere sportivi de nivel mediu și studenți.
Pot să fie cuvinte – cheie (de exemplu: „atenție”), propoziții specifice (de exemplu: „ridică mâna”) sau chiar fraze mai lungi; totuși majoritatea exprimărilor sunt în forme prescurtate. Este sugerat în literatura de specialitate să se utilizeze cuvinte simple din punct de vedere fonetic asociate cu mișcările care asigură succesul execuției. Autodialogul instrucțional prin utilizarea unor cuvinte cum ar fi: „întinde mâna”, „îndoaie genunchii”, pot crește precizia în aruncarea la cos, în baschet. Cercetările arată că autodialogul motivațional asigură mai multă forță și determinare, decât precizie.
Se consideră că autodialogul instrucțional ajută mai mult sportivul să se focalizeze pe elementele semnificative ale sarcinii și ar fi mai eficient decât cel motivațional, în acțiunile care necesită tehnică și precizie. Dimpotrivă, autodialogul motivațional pare să fie mai eficient decât cel instructional pentru execuțiile grosiere, bazate pe forță, pentru că ajută sportivul să aibă o atitudine bazată pe încredere și emoții pozitive.
Va urma…
psiholog sportiv