…nu mai avem sport de performanță la nivel competitiv ridicat. Suntem pe locul 46-47 în lume, la egalitate cu Venezuela și sub majoritatea țărilor europene.
Cum am ajuns aici? Dar, mai important, ar fi, cum putem ieși de aici? Dezastrul sportului de performanţă românesc vine din preajma anilor 2000. Dezinteresul pentru sport dovedit de atunci a făcut ca, în câțiva ani, peste 1000 de antrenori – profesori să părăsească cluburile, grupele de copii și juniori, astfel, să dispară piramidele performanței, și să se îndrepte spre posturi mai bine plătite și mai ușor de abordat decât performanța sportivă. Așa am ajuns ca, de peste 15 ani, să nu mai fie cine să lucreze cu copiii și juniorii.
Nemaifiind antrenori suficienți, nu mai sunt nici sportivi numeroși. Baza de selecţie se îngustează cu consecința micșorării numărului de performeri. Nu se mai merge prin școli, nu se mai face selecție, se lucrează cu cine vine la sală sau la teren. Acolo unde se face selecție, cazul este din păcate singular, unde nu ești acceptat decât dacă întrunești toți parametrii fizio-morfologici impuși, rezultatele, după o pregătire asiduă și disciplinată, apar.
Ce este de făcut? În primul rând, trebuiesc refăcute piramidele la sportul de la nivel de copii și juniori. Aduși înapoi în sistem peste 1000 de profesori – antrenori, într-un interval de 3-4 ani, adică 300 pe an, care să bată școlile, să participe activ la competițiile școlare, să facă selecție așa cum se făcea în anii 70-80, și să antreneze. Tot ca urmare a dezinteresului pentru sportul de performanță soarta majorității cluburilor sportive, creuzetul sportului de performanţă, a fost trecută în derizoriu.
Al doilea pas extrem de important în relansarea sportului de performanță în România ar trebui să fie finanțarea corespunzătoare a primelor douăzeci-treizeci de cluburi și centre sportive, indiferent că sunt aparținătoare de MTS, ME sau alte ministere și UAT-uri. Finanțarea corespunzătoare a cluburilor sportive ar trebui să fie prioritară pentru că federațiile pe ramură de sport împreună cu Comitetul Olimpic și Sportiv Român, lucrează, în centrele de pregătire olimpice sau la loturile naționale, cu sportivii oferiți de cluburi. Sportivi bine selecționați și bine pregătiți la cluburi înseamnă premize pentru obținerea de rezultate deosebite pe plan internațional. Cu cât ponderea sportivilor valoroși de la cluburi scade, cu atât scade și performanța obținută de federațiile sportive sau COSR, tendință care se observă, de altfel, în ultimii ani.
Finanțarea activității sportive de performanță și a cluburilor sportive de la bugetul de stat, central sau local, ar trebui să se facă în baza unor criterii de performanță cuprinse într-o metodologie de evaluare națională a cluburilor sportive. Am surprins cele două cauze importante pentru care nu mai avem rezultate notabile în competițiile mari și ce ar trebui făcut pentru a reveni în elita sportului într-un orizont de 8-12 ani, dar, pe lângă aceste cauze, mai sunt multe altele care ar trebui să fie analizate și remediate, dacă, întradevăr se dorește ca sportul să redevină o prioritate națională.
Nu există cercetare științifică sportivă și nici perfecționare continuă, nu se pune accent pe psihologia sportivă, pe medicina sportivă, pe alimentație. Nu este suficient ca aceste deziderate să se întâmple punctual. Ele trebuie să fie împărtășite, cunoscute și însușite, și să cuprindă tot sportul de performanță, de la baza piramidei și până în vârful ei.
Concluzionând, dacă mai vrem, pe viitor, medalii la campionate europene, mondiale, jocuri olimpice, e timpul să creștem numărul de activități sportive, numărul de practicanți ai sportului în cadru organizat, deci mult mai mulți antrenori și sportivi, și să finanțăm, în mod corespunzător, cluburile sportive în baza criteriilor de performanță stabilite printr-o metodologie de evaluare națională.
Director
Ovidiu Vasu