Arta de a pierde (2)

Interesant este că abilitățile de viață au impact asupra performanței sportive. De exemplu, o familie armonioasă te ajută să fii mai focusat pe teren, priceperile privind rezolvarea problemelor asimilate la scoală, te ajută în alegerea unui traseu sprotiv optimal, etc. Emoțiile, paternurile de gândire și acțiune din sport și viață se întrepătrund. Este nevoie doar să faci ajustările necesare, procesul de optimizare a performanței, este în general același. Obiectivul este să stabilim paternuri optimale de gândire și comportament folosind metode pozitive, fără a ne focusa pe criticism. Criticismul distruge creativitatea și efortul.

Sportivii pot și reușesc să învețe din greșelile lor. Majoritatea performerilor de elită prezentați în documentarul “Losers”, la care am făcut referire în articolul trecut, folosesc nereușita pentru a-și crește motivația, ca un semn că ceva trebuie schimbat în abordările lor. Învățarea de după nereușită apare atunci când sportivii sunt capabili să se focuseze pe ceea ce trebuie îmbunătățit. În timp ce păstrează în minte eforturile pentru a optimiza procesul, sportivul ar trebui învățat, dacă este posibil, să nu se gândească la nereușită sau la lucruri asociate cu aceasta. Focusarea ar trebui să aibă legătură cu lucruri care nu sunt legate de eșec imediat după eveniment sau pe lucruri pozitive care au existat în legătură cu nereușita. Unul din motivele pentru care ar trebui acționat astfel este că memoria, în special în timpul situațiilor stresante sau emoționale, va fi amplificată pentru aspectele pe care le considerăm importante. Dacă sportivul se focusează pe lucrurile greșite pe care le-a făcut atunci când emoțiile sau implicarea este crescută imediat după nereușită, greșelile pot afecta performanța viitoare în situații similare – fenomen cunoscut ca și un blocaj. Sportivul trebuie învățat să se focuseze pe lucrurile bune pe care le-a făcut și pe aspectele care trebuie îmbunătățite.

Obsesia noastră pentru victorie și rezultat a instituit o tiranie a eficienței în care vedem doar spațiul dintre note și nu mai suntem atenți la muzică. Societatea în care contează doar afacerea, unde câștigătorii sunt cel care se pricep să vândă mai bine, în care fiecare primește doar ceea ce plătește, este o societate eșuată. Într-un climat în care fiecare lucru are prețul lui și valoarea nu contează, suntem lipsiți de resursele materiale și spirituale necesare pentru a prospera. Principiile economice au invadat toate aspectele viețiii noastre.

Munca va fi un factor mai puțin important în redistribuirea avuției, în asigurarea stabilității economice si afirmarea propriei identități. Softurile și roboții vor înlocui mai mult de 50% din profesii, mulțe locuri de muncă vor dispărea, ciclurile de producție se vor scurta. În aceaste condiții, vom avea un rol mai puțin definit, mai puțin statut, mai puțină autoritate și mai puțin control asupra muncii noastre.

Mulți dintre noi ne vom găsi într-un dezavantaj evident în competiția pentru eficiență cu roboții inteligenți. Ultimul bastion al umanității va fi abilitatea noastră de a pierde. Spre deosebire de mașini, noi putem alege să acționăm moral. Chiar dacă nu merită, chiar dacă nu putem învinge. Învingătorii nu luptă pentru o cauză pierdută. Noi ceilalți putem. Avem nevoie de sisteme, ritualuri și sprijin care să ne permită să ne regăsim pe noi înșine când pierdem. Vorbim de servicii de sănătate mintală performante, consiliere pentru tranziție în carieră, comunități de sprijin.

Sarcina noastră ar fi să pierdem cu demnitate, lucru care să ne amintească că există ceva mai important ca și victoria. Să considerăm acest aspect ca și o oportunitate pentru a înțelege condiția umană: “Am pierdut , deci exist.” În turul Franței faimosul tricou galben este acordat ciclistului care conduce cursa. Cel care încheie plutonul primește ‘lanterna roșie”, un termen care are legătură cu felinarul care se punea pe ultimul vagon de tren. Departe de a fi o poziție rușinoasă, prezintă avantajul de a avea o perspectivă mai generală asupra cursei, el poate cunoaște mai mult despre ceilalți participanți. Nu ar trebui să privim nereușitele noastre profesionale sau pierderile personale ca niște accidente de pe drum, ele sunt bazele pe care se clădește ființa umană. Devine din ce în ce mai evident că vom pierde totul dacă victoria este singura opțiune.

Dr. Marius Crăciun
psiholog sportiv

Comments

comments