Alin Bondar – antrenorul echipei de handbal feminin

Am făcut prima dată cunoștință cu Universitatea Cluj în anul 1998. Acum îmi dau seama că în timp, multe evenimente importante din viața mea sportivă și profesională s-au intersectat cu ”U” Cluj.

Revenind la anul 1998 – la vârsta de 17 ani – am făcut cunoștință în calitate de adversar cu echipa de handbal masculin ”U Cluj. Pentru mine a fost o amintire frumoasă. Atunci echipa din Cluj era o echipă puternică, o echipă ce la finalul acelui campionat avea să câștige medaliile de bronz. Îmi aduc aminte că atunci Dinamo Brașov, echipa din care făceam parte, era un mixt între jucători cu experiență și jucători foarte tineri. Împotriva lui ”U” am jucat prima dată în deplasare pe parchetul Sălii Sporturilor „Horia Demian”. La acel joc, tocmai datorită valorii superioare a echipei din Cluj, s-a decis ca deplasarea să fie făcută doar de către jucătorii tineri ai echipei. Așa că prima dată când eu, ca jucător, am evoluat titular în Liga Națională s-a întâmplat la Cluj împotriva lui ”U”. Ca rezultat am reușit un egal, ceea ce la momentul acela fusese o surpriză enormă, o surpriză ce ne-a făcut cunoscuți pe tinerii de la Dinamo Brașov. O amintire frumoasă!!!

Cu spiritul lui ”U” am făcut cunoștință cu 12 ani mai târziu, atunci când am devenit parte din Clubul ”U”, semnând cu echipa de handbal masculin. Am jucat la Cluj un sezon și jumătate. Atunci am înțeles ce înseamnă ”U” în Cluj. Vedeam sala plină cântând la jocurile echipei de baschet, vedeam sala plină cântând la jocurile echipei de handbal feminin și, într-un final, am simțit sala plină cântând și la jocurile echipei de handbal masculin. Jucătorii și jucătoarele acestui club știau toate cântecele. Când era vorba de ”U” toată lumea trăia, toată lumea cânta, era spiritul ”U” !!!

O altă întâmplare fericită alături de ”U” a avut loc în octombrie 2017. Atunci am primit propunerea de a antrena echipa de handbal feminin a clubului. Am acceptat imediat! Astfel, debutul meu ca antrenor la o echipă de senioare l-am făcut tot aici la Cluj, alături de ”U”. În octombrie am întâlnit o echipă ușor dezorientată și poate demoralizată, dar cu un grup frumos care doar trebuia unit. Am realizat că spiritul încă mai există!!! Aceste fete trăiesc și pentru ”U și încă mai știu cântecele. La sală ușor, ușor începe să revină atmosfera pe care o știam și care ajută atât de mult echipele Universității. Este bine pentru noi, pentru că avem nevoie.

Doar împreună putem reuși!

Haide, Haide ”U”!!!

Comments

comments