Clubul Sportiv Universitatea Cluj-Napoca vă prezintă azi un mare sportiv al jocului cu mingea ovală, jucător și antrenor timp de 28 de ani la Universitatea Cluj: Alexandru Paloșanu.
El s-a transferat la ”Știința” Cluj în anul 1962 și a îmbrăcat tricoul alb-negru până în 1989. A absolvit Facultatea de Litere din București și a fost declarat Cetățean de Onoare al Municipiului Cluj-Napoca și antrenor emerit. A fost selecționat de patru ori în lotul național.
„Alexandru Paloșanu a fost un sportiv complex. A practicat volei, baschet și box, până să devină un simbol al rugby-ului românesc. Evenimentele de acest gen sunt de neprețuit pentru iubitorii sportului, în general și a echipei de rugby Universitatea Cluj, în mod special”, a declarat fostul vicepreședinte al secției de rugby a CS Universitatea Cluj, Sorin Popa.
„A fost un om sociabil, i-a plăcut viața și și-a trăit-o cum a crezut mai bine. A iubit mult sportul și i-a plăcut mult literatura. În București, unde a copilărit, avea mulți prieteni, printre care și actorii Ilarion Ciobanu și Sergiu Nicolăescu. Cu ultimul chiar a fost coleg la Petrolul. Îi plăcea enorm să lucreze cu oamenii și, mai presus de antrenor, a fost și un dascăl. Și-a îndrumat mereu jucătorii spre școală și ținea mult la acest aspect. Nu este o coincidență că foștii săi jucători au ajuns medici, ingineri, parlamentari sau avocați”, își aminteste Dan Paloșanu, fiul marelui rugbyst Alexandru Paloșanu.
În iulie 1966 revista SPORT a publicat un interviu cu marele Alexandru Paloşanu pe care vi-l redăm în rândurile de mai jos:
„Antrenorul Paloşanu nu îşi ascunde gândurile. Da! Antrenorul Alexandru Paloşanu, care a fost unul din cei mai valoroşi componenţi ai „XV’’-lui României de acum 10 ani, nu-şi ascunde gândurile. A fost chiar bucuros când a aflat că le poate face cunoscute iubitorilor sportului cu balonul oval prin intermediul revistei SPORT.
Rep.: Iertaţi-mi indiscreţia! La ce vă gândiţi?
PALOŞANU: Întrebarea dumneavostră nu este o indiscreţie. Mă gândesc la federaţia noastră de specialitate, care ar putea să alcătuiască o selecţionată B a României nu numai din jucători ce aparţin echipelor provinciale. Iar acestei selecţionate să i se asigure anual 3-4 meciuri cu reprezentativele R.D. Germane, Poloniei, Cehoslovaciei şi Bulgariei. Ar fi un stimulent extraordinar pentru rugbiul din afara graniţelor Bucureştiului.
Rep.: Este interesantă şi realistă dorinţa dumneavoastră. Dar ce vor spune bucureştenii?
PALOŞANU: Nu văd de ce s-ar supăra. Reprezentativele străine pe care le-am citat sunt „victime’’ sigure pentru „XV’’-le A al României.
Rep.: Vă ghicesc în priviri că vă mai gândiţi la ceva!
PALOŞANU: Eventual, selecţionata provinciei s-ar putea întâlni anual cu selecţionata Capitalei. S-ar ajunge la o tradiţie care ar da câştig de cauză rugbiului românesc!
Rep.: Totuşi, am impresia că este destul de complicată ideea cu selecţionata provinciei. Nu sunteţi de aceeaşi părere?
PALOŞANU: Este complicată doar în măsura în care tovarăşii de la federaţie nu cunosc prea bine echipele din provincie. Asta se poate remedia. Adică, activiştii salariaţi de la Bucureşti să acorde mai multă atenţie echipelor de rugby din provincie, să le viziteze, să cunoască jucătorii.
Rep.: Probabil că o vor face în viitor, mai ales dacă însăşi provincia îi invită! Parcă, parcă, mai întrezăresc un gând cu ochii dumneavoastră!
PALOŞANU: Mă gândesc la rugbiul universitar bucureştean. E „liber”. Termenul nu e academic, dar poate fi înţeles şi de cei mai tari savanţi. În Bucureşti sunt câteva echipe studenţeşti. De ani de zile activează, dar nici una din ele nu a reuşit să promoveze în categoria A.
Rep.: Or fi de vină antrenorii.
PALOŞANU: Echipa „Arhitectura” este pregătită de antrenorul emerit Nicolae Pădureanu. Nu a ajuns nici măcar până la baraj. Un alt antrenor cotat este Aurel Barbu. El pregăteşte echipa „Construcţii”, iar Florentin Tudorache –„Politehnica”. Toţi trei sunt absolvenţi I.C.F. cu specializarea rugbi, iar Pădureanu şi Barbu au fost şi antrenori federali. O echipă studenţească în categoria A ar produce un mare reviriment în rugbiul bucureştean. În orice caz mai mare decât acela datorat Gloriei sau Rapidului. Ar însemna o puternică propagandă rugbistică în rândurile zecilor de mii de studenţi din Capitală. Nemaivorbind cât ar câştiga echipa noastră naţională. În sfârşit, poate şi calitatea jocului s-ar îmbunătăţi, ştiind că echipele studenţeşti au, de obicei, un stil de joc spectaculos.
Rep.: Gândurile dumneavoastră sunt juste şi reprezintă propuneri de care federaţia de specialitate ar trebui să ţină seama.
Da! Antrenorul Paloşanu nu-şi ascunde gândurile. Sunt gânduri frumoase, izvorâte din dorinţa de a contribui la progresul rugbiului românesc.”
Primul lui antrenor şi pedagog este profesorul Tanoviceanu, în perioada studiilor liceale de la “Nicolae Bălcescu” din Bucureşti. Cu influenţe decisive spre rugby datorate vărului Mişu Dumitrescu, Paul Iordănescu, Petre Niculescu şi Petrică Buda, viitori internaţionali.
A jucat la Petrolul Ploiești în linia a III-a, alături de un alt mare nume, Sergiu Nicolaescu. A urmat perioada antrenorului Gusty Fanella, o perioadă aparte şi trebuie spus că lui Gusty Fanella îi datorează Alexandru Paloşanu stabilirea şi opţiunea sa definitivă pentru rugby. Urmează Dinamo începând cu 1950, timp de opt ani. 1957 îl găseste la CCA, este un popas scurt, alături de jucători de talie precum Tase Marinache, Ion Dobre, Rene Chiriac, Radu Veluda, Carol Kramer, … Din 1958 evoluezează la Progresul, avându-l ca antrenor Ştefan Bîrsan, “un pedagog aparte”, team în care-i sunt colegi Ghiuzelea, Vicol, Tănase şi Leonte, dar şi … Ilarion Ciobanu. Toată cariera de antrenor a lui Ştefan Bîrsan a fost caracterizată “de o mare delicateţe, care ne obliga să ne autocontrolăm în orice moment, ne îndemna să-l copiem în tot ceea ce avea mai bun”. În 1962 trece la Ştiinţa Cluj, în dublă calitate, jucător și antrenor, după care se dedică exclusiv băncii tehnice. A îmbrăcat de patru ori tricoul primei reprezentative a României, rămânând memorabile întâlnirile cu Harlequins (14 -10 “după o luptă titanică” în faţa celebrilor Miki Grant, Phil Davies, Bartlett, Sanders, Grimsdell), cea cu Llanelly/ Țara Galilor, 6-0, cu două încercări semnate Alexandru Paloşanu, celebrul România-Franţa 15 -18 de la 15 -6 / 1957, întâlnirile Bucureşti – Cardiff 6 – 3 respectiv Bucureşti – Londra 3-12.
Ca recunoștiință a activității sale, foștii sportivi și antrenori cu care a lucrat organizează în memoria lui competiția sportivă Memorialul “Alexandru Paloşanu”, prima ediție fiind în 2009. Trebuie amintit faptul că în 2012, 11 – 12 august, competiția a avut caracter de Campionat Naţional de Minirugby, la care au luat parte nu mai puţin de 17 echipe de copii din Cluj-Napoca, Bucureşti, Baia Mare, Arad, Braşov, Timişoara, Tecuci, Focşani, Bârlad, Băicoi (CS Aurora; judeţul Prahova).
În cariera lui de antrenor la CS Universitatea Cluj, Alexandru Paloșanu, a avut parte de momente plăcute, dar și mai puțin plăcute. A retrogradat cu echipa în liga secundă, apoi iar a revenit pe „scena principală” a rugby-ului, dar mereu a spus ce a avut în gând și în suflet. Vă prezentăm mai jos câteva trăiri din cariera legendei Alexandru Paloșanu.
1962
Debutul în noua ediţie naţională „A” se face cu Alexandru Paloșanu ca antrenor principal, de fapt într-o dublă ipostază, de antrenor și jucător.
Buzilă, Gudea, Gădăleanu, Urs, Căliman, Crișan, Gherasim, Cătană, Petrean, Munteanu, Baba, Cordoș, Gebefugy, Fodor, H. Pop, I. Pop, Grigoriu, Simion, Chiriţă, Cătănici, Paulescu, Cătineanu ocupă un meritat loc 4, 47 de puncte (22 10 5 7 129-113), din nou la capătul unei lupte echilibrate între primele două locuri, luptă dusă tot între Griviţa Roșie și Steaua, ambele la final cu 58 de puncte.
Știinţa Cluj a reușit ca rezultate notabile un 3-3 cu Steaua, tot un 3-3 cu Știinţa București la București, un 3-6 cu Dinamo și un 0-3 la București cu Steaua („Clujenii și-au apărat ieri șansele cu multă clarviziune și dârzenie, au jucat corect și tehnic, fiind excelent conduși din teren de Paloșanu. Ei au ratat însă victoria din cauza greșelilor din momentele decisive”, Sportul popular, D. Callimachi, 20 septembrie, pag. 2), apoi Griviţa – Știinţa 6-3, meci în care „studenţii au impresionat printr-o extraordinară putere de luptă”.
1965
La cârma echipei revine Alexandru Paloșanu, lotul Știinţei fiind în mare același, Terboczy, Constantinescu, I.Pop, H. Pop, Bucșa, Petrean, Căliman, Cordoș, Gudea, Gherasim, Chișu, Cătană, Chirilă, Călian, Baba, Buzilă, Bucur, Sălajan. Din nou este o ediţie a similitudinilor pentru Știinţa, același loc 12 la final de tur și retur, loc prin care studenţii intră in barajul pentru rămânerea în categoria „A”. Baraj în care se înregistrează și o mare surpriză, neplăcută pentru noi mai ales din prisma adversarei, Precizia Săcele – Știinţa 9-3 (3-0)!!! Comportare „explicată” de Alexandru Paloșanu, „Știinţa, cu toate că a retrogradat după baraj, a practicat un joc de bună calitate, dar pregătirea fizică a formaţiei a constituit un handicap nerecuperabil. Se impune și intensificarea muncii educative pentru eliminarea indisciplinei – echipa a deţinut recordul numeric al suspendărilor pe 1965 – chiar fără incidentele de la meciul cu Precizia Săcele” (Sportul popular, 15 ianuarie 1966, pag. 6, interviu realizat de Alexandru Teofilovici).
1969/1970
Agronomia Cluj – Cordoș I, Balint, Cordoș II, Ianusevici, I. Pop, Dumitrescu, Gebefugy, Deac, Chihaia, Cotuțiu, Pintea, Pascal, Constantinescu, Crișan, Irimia, Colcer, Iureș, antrenor Alexandru Paloșanu, – ca un făcut , se clasează tot pe locul 10! La capătul unui parcurs sinuos, realizând în final 33 de puncte, (22 5 1 16 98-258). Echipa nu a coborât deloc în cele 22 de etape, sub locul 8. A înregistrat în schimb multe rezultate strânse, 6-8 – Știința Petroșani, 6-8 – Farul, 5-8 – Rulmentul Bârlad, 9-11 – Vulcan București.
În seria a III-a „B”, câștigată de Electroputere Craiova – 44 puncte, Politehnica Cluj ocupă poziția a 5-a (15 6 4 5 103-96 31).
1973/1974
Din nou în „A”, de data aceasta pe un loc liniștitor, 7 (26 11 1 14 153-272 49), într-un context intern cu 14 divizionare. Un sistem nou, comentat de profesorul Paloșanu, „Consider sistemul actual drept bun. Dar programarea unor etape în mijlocul săptămânii e defectuoasă, studenţii neputând fi scoși de la cursuri, fără urmări în procesul de învătământ. Aș propune ca echipele să fie obligate, prin regulament să se prezinte la jocuri, pentru început, cu cel puţin opt jucători crescuţi în cadrul secţiei urbei sau judeţului” (Sportul, 7 martie 1974, pag.2, ancheta Pentru progresul continuu al rugby-ului românesc, realizată de D. Callimachi).
Între cele 11 victorii, se regăsesc câteva de răsunet, Dinamo – Agronomia 13-15 (4-6), Agronomia – Farul 3-0 (0-0), Agronomia – Griviţa Roșie 3-0 (0-0),…
Locul 7 este umbrit de lipsa unei echipe clujene în eșalonul secund.
Pentru Agronomia au realizat acest loc 7 – Balint, Moișan, Vasiliu, Irimia, Oaneș, Ilie, Măţăoană, Dulvar, I. Cordoș, Pereș, Culda, Deleanu, M. Rusu, Pop, Chihaia, Szilagyi, Naghiu, Bucur, Mureșan, Ștefan Ionescu (ulterior antrenor principal, venit de la CSM Suceava), Deak, I. Pop, antrenor Alexandru Paloșanu.
1977/1978
Ediția 61 de campionat debutează în aceeași formulă de patru grupe. De data aceasta:
Agronomia – Novac, Ilie, Marcu, Vasiliu, Ursu, Mătăoană, Irimie, Culda, Balint, Chira, Chihaia, Cristea, Horvath, Mărginean, Cordoș, Cocișiu, Todea, Munteanu, Mureșan, Costin, ultimii trei de la Clubul Sportiv Școlar Viitorul Cluj, antrenor Alexandru Paloșanu – face parte din grupa C cu Olimpia, Dinamo și Grivița Roșie. Cu doar două victorii și un egal, 8-8 cu Dinamo, „datorită unei deosebite mobilizări” – Nușa Demian, Sportul, pag. 2, 5 septembrie 1977, Agronomia intră în grupa 9-16. Sfârșitul turului ducând la schimbarea numelui echipei care devine Politehnica Cluj. Schimarea numelui nu ajută prea mult, doar scăparea de retrogradare, după mari emoții, locul 13 cu 27 de puncte (14 5 3 6 137-190).
Din inițiativa inimosului ing. Mircea Rusu, ia ființă divizionara „B”, CFR Cluj, repartizată în seria a II-a a eșalonului secund. Lotul este format din Damian, Petrican, Muntean, Boca, Marton, Mureșan, Ursu, Marta, Lovasz, Boier/cpt., Pap, Cosma, Pârțoc, Săbăduș, V. Horvath, Corujan, Tico, Cimpoacă, Spătaru, Bărnuțiu, Leoca, antrenor… Mircea Rusu.
1983/1984
Începând cu returul, Politehnica devine „U” 16 Februarie Cluj, avându-i în lot pe Marcu, Novac, Copil, A. Leoca, Stănilă, Corbureanu, Sabău, I. Leoca, Răceanu, Roşu, Cimpoacă, Mărginean, Stan, Boier, Popa, Petrican, Moisil, Tăut, Roman, Marton, Budai, Mureşan, Cosma, antrenor Alexandru Paloşanu. Echipa are o comportare mulţumitoare, locul 3 în A2 – 37 de puncte (18 9 1 8 207:220). Seria este câştigată de Gloria Arad cu 41 de puncte.
În iarna anului 2004, la 13 februarie, Alexandru Paloșanu a încetat din viață.
*Informații preluate din cartea Rugby ”U” Cluj 65, scrisă de Demostene Șofron